Borderline tulburare de personalitate și probleme legate de gândire
Limita de personalitate la limită (BPD) este asociată cu câteva probleme diferite legate de gândire. Aceste probleme cognitive contribuie adesea la alte simptome, inclusiv probleme de relație, instabilitate emoțională și comportament impulsiv. Unele tratamente pentru BPD se concentrează pe abordarea acestor probleme în gândire.
Ideea paranoidă
Multe persoane cu BPD experimentează paranoia ca parte a tulburării lor; ei au credința că alții îi reprezintă rău, fără a se baza în realitate. Majoritatea persoanelor cu BP care au paranoia experimentează simptome tranzitorii care apar în condiții de stres mai degrabă decât tot timpul. Ideea paranoică cronică, convingerile îndelungate și neschimbate ale delirării pe care ceilalți intenționează să le facă să vă dăuneze, pot indica o tulburare psihotică, cum ar fi schizofrenia. Acest lucru poate fi un simptom debilitant, făcând persoana cu BPD să se simtă permanent amenințată, chiar de prieteni, colegi și familie.
Dicotom (negru sau alb) Gândire
Persoanele cu BPD au, de asemenea, o tendință de a gândi în extremis, un fenomen numit "gândire dihotomă" sau "alb-negru". Persoanele cu BPD încearcă adesea să vadă complexitatea în oameni și în situații și nu sunt în măsură să recunoască faptul că lucrurile nu sunt adesea perfecte sau oribile, ci sunt ceva între ele. Acest lucru poate duce la "divizare", care se referă la o incapacitate de a menține un set coerent de credințe despre sine și pentru alții.
Din cauza acestor modele de gândire extreme, persoanele cu personalitate limită sunt predispuse să alunece dintr-o parte la partea opusă în gândirea lor. De exemplu, ei ar putea într-o zi să creadă că partenerul lor este cea mai minunată și mai iubitoare persoană din lume, iar ceilalți cred că sunt răi, urâți și plini de dispreț. Acest lucru le poate afecta potențialul de a menține relații interpersonale durabile și modul în care pot interacționa cu ceilalți.
Disociere
Un alt model problematic de gândire care apare în BPD are mai puțin de-a face cu conținutul gândurilor, despre ce gândesc oamenii cu BP, ci mai degrabă procesul de percepție. Disocierea este un simptom comun al BPD care implică senzația de "ireal," amorțit sau separat de corpul propriu sau de experiențele psihologice.
Din nou, la majoritatea persoanelor cu BPD, simptomele disociative tind să apară în condiții de stres. Unii experți consideră că disocierea este de fapt o modalitate de a face față unor situații emoționale foarte intense prin "închiderea" sau separarea de experiență. Această distanță poate provoca mai multe riscuri pentru oameni, deoarece nu se simt legați de situația la îndemână.
Modul în care tratamentele BPD se adresează problemelor în gândire
Majoritatea psihoterapiilor pentru BP includ strategii pentru abordarea problemelor de gândire care sunt caracteristice BPD. Unele terapii realizează acest lucru indirect prin lucrul la probleme în relații, ca și în psihoterapia orientată spre transfer și unii încearcă să intervină direct cu gândurile și modelele de gândire.
De exemplu, în terapia comportamentală dialectică (DBT), clienții sunt predați abilități de pregătire, ceea ce le poate ajuta să-și înceteze episoadele disociative atunci când apar.
În terapia axată pe schemă, clienții învață originile modului lor de gândire (de exemplu, mulți oameni cu BPD provin din medii din copilărie care pot promova modele de gândire dihotomică) și pot lucra cu terapeutul lor și pentru a recunoaște singuri modurile de gândire prost și pentru a schimba aceste modele.
