4 întrebări frecvente despre știința iubirii
În trecut, a existat o controversă considerabilă în jurul studiului științific al dragostei. Mulți oameni văd dragostea ca misterioasă și necuantificabilă. Iată patru întrebări frecvente despre rolul iubirii în psihologie.
1. Cum diferă studiul dragostei de alte subiecte?
În timpul anilor 1970, un senator american pe nume William Proxmire a dat psihologului Elaine Hatfield ceea ce el a numit "Premiul de aur de lână". În esență, el a acuzat-o că iroseau dolari de contribuabili la cercetarea inutilă a dragostei. La acea vreme, mulți oameni au fost de acord cu el.
De atunci, cercetarea despre dragoste a ajutat la schimbarea modului în care privim părinții, educația și dezvoltarea copilului. Există o mulțime de variabilitate în modul în care dragostea este studiată. Experiențele celebre de atașament ale lui Harry Harlow au implicat privarea maimuțelor infantile de orice contact social, care a demonstrat cât de devastator este lipsa de dragoste pentru dezvoltarea normală. Astăzi, majoritatea cercetătorilor de dragoste folosesc sondaje de opinie pentru a aduna informații despre atitudini, percepții și reacții la dragoste.
2. Care model de iubire este acceptat în mare măsură?
Probabil cel mai cunoscut model astăzi este teoria triunghiulară a iubirii lui Sternberg. Motivul pentru care această teorie devine o mare atenție este că ea combină multe dintre elementele descoperite în teoriile anterioare ale iubirii. Potrivit lui Sternberg, există trei elemente esențiale ale iubirii: intimitatea, pasiunea și angajamentul.
O relație construită pe un singur element este în general considerată slabă, în timp ce una construită pe două sau mai multe elemente este mult mai durabilă. De exemplu, o combinație de pasiune și intimitate ar fi ceea ce Sternberg se referă la "iubire pasională". O combinație de intimitate, pasiune și angajament formează ceea ce se numește "iubire desăvârșită".
3. Sunt studii care comportă dragostea părinte-copil la viitoarele relații romantice?
Da. Au fost destul de puține cercetări în acest domeniu recent. Credința tradițională a sugerat că în timp ce relațiile părinte-copil servesc drept o bază importantă pentru stilurile de relații viitoare, cele mai vechi relații dintre părinți și copii nu definesc neapărat modul în care o persoană se va comporta în relații ca adult. Cu toate acestea, unele cercetări recente au demonstrat că legătura dintre cele mai vechi relații de dragoste și relațiile adulte poate fi mai puternică decât se credea anterior.
Multe studii au demonstrat că indivizii care sunt considerați atașați în siguranță în copilărie cresc pentru a avea relații mai sănătoase și mai durabile pentru adulți. Cu toate acestea, cercetarea a arătat, de asemenea, în mod constant că oamenii pot depăși atașamentul sărac în copilărie pentru a dezvolta relații romantice sănătoase ca adulți.
4. Uneori oamenii au nevoie de ajutor cu dragoste?
Una dintre cele mai comune evaluări date de medici și terapeuți este denumită "Evaluarea globală a funcționării". Această evaluare are scopul de a examina toate aspectele vieții unei persoane, pentru a vedea cât de bine funcționează individul. Dragostea intră sub umbrela funcționării sociale. Problemele cu dragostea și relațiile interpersonale pot fi un indicator al problemelor majore, astfel încât majoritatea profesioniștilor iau aceste informații foarte în serios. Majoritatea medicilor și psihologilor sunt de acord că dificultatea cu relațiile de dragoste se clasează ca o stare medicală gravă care necesită un tip de intervenție.
Un tip de terapie care este folosit pentru a ajuta la dificultățile interpersonale, cum ar fi iubirea, este terapia interpersonală, care se concentrează pe atașamente și rezolvarea problemelor cu relațiile interpersonale. Este o terapie pe termen scurt bazată pe convingerea că problemele din viața noastră interpersonală se pot manifesta în tulburări psihologice și simptome precum depresia.
