Diagnosticul multiaxial este învechit
Cel mai comun sistem de diagnosticare pentru tulburările psihiatrice este Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale (DSM-5), prezent în cea de-a cincea ediție. În timp ce ultimul DSM, DSM-IV, a folosit diagnosticul multiaxial, DSM-5 a eliminat acest sistem.
Care sunt cele cinci axe într-o diagnoză multiaxială?
În sistemul DSM-IV-TR, un individ a fost diagnosticat pe cinci domenii diferite, sau "axe". Într-un sistem cu o singură axă, cum ar fi DSM-5, un individ este diagnosticat într-un singur domeniu. De exemplu, ar fi atribuită o tulburare clinică, cum ar fi tulburarea depresivă majoră. Sistemul multiaxial a fost gândit să ofere mai multe detalii.
Axa I: Tulburări clinice
Principalele tulburări psihiatrice au fost diagnosticate pe axa I. Când vă gândiți la un diagnostic psihiatric, acestea sunt tipurile de tulburări care probabil vin în minte. De exemplu, tulburarea depresivă majoră și tulburarea de stres post-traumatic au fost diagnosticate pe axa I. Tulburările de învățare, cum ar fi tulburările de lectură sau aritmetică și dizabilitățile de dezvoltare, cum ar fi tulburarea autistă, au fost de asemenea diagnosticate pe axa I.
Axa I a avut tendința de a fi rezervată unor tulburări majore considerate a fi oarecum episodice, adică de obicei au un debut clar și perioade de remisiune sau de recuperare. Acest lucru nu a fost însă adevărat pentru toate tulburările Axei I, totuși. Tulburările autismice, de exemplu, nu sunt episodice.
Axa II: tulburări de personalitate sau retard mintal
Axa II a inclus, de asemenea, câteva condiții pe care le-am putea lua în considerare tulburările psihiatrice, dar acestea s-au considerat a fi afecțiuni mai îndelungate, care erau de obicei prezente înainte de vârsta de 18 ani.
Tulburările de personalitate sunt modele de gândire și comportament de lungă durată, care apar de obicei înainte de vârsta de 18 ani, dar sunt, de obicei, diagnosticate după 18 ani, când personalitatea este considerată mai complet formată. Aceste tulburări nu sunt considerate ca fiind episodice; ele sunt considerate stabile și cronice.
Retardarea mintală (MR) este, de asemenea, o condiție de lungă durată care trebuie să fie prezentă înainte de vârsta de 18 ani și este stabilă în timp. MR se referă la o funcționare intelectuală semnificativă sub medie, combinată cu deficite în comportamentul adaptiv.
Un raționament pentru diagnosticarea tulburărilor de personalitate și MR privind Axa II a fost că acestea sunt afecțiuni cronice care trebuie separate de condițiile din Axa I pentru a le permite să fie evidențiate, deoarece transmit informații importante importante în ceea ce privește diagnosticarea. Cu toate acestea, au existat unele controverse cu privire la faptul dacă tulburările de personalitate sunt într-adevăr calitativ diferite de tulburările clinice de la Axa I și dacă acestea ar trebui să rămână pe axa II.
Axa III: Condiții medicale sau fizice
Axa III a fost rezervată condițiilor medicale sau fizice care pot afecta sau pot fi afectate de problemele de sănătate mintală.
De exemplu, dacă cineva are cancer, iar boala și tratamentul afectează sănătatea mintală, ar fi importante informații care trebuie transmise în diagnostic. Deci, diagnosticul de cancer ar fi inclus pe Axa III.
Alternativ, cineva ar putea avea o afecțiune medicală care este afectată de sănătatea mintală. De exemplu, o persoană cu diabet zaharat ar putea să nu respecte regimul de tratament medical dacă are o tulburare psihiatrică care cauzează un comportament impulsiv sau neregulat. Diagnosticarea bolii medicale pe axa III a fost de a ajuta alerta un clinician de o problemă potențială.
Axa IV: contribuie la factorii de mediu sau psihosociali
Adesea, un diagnostic psihiatric se întâmplă în contextul unor factori de stres major de mediu sau social. De exemplu, pierderea de locuri de muncă, divorțul, problemele financiare sau lipsa de adăpost pot contribui la dezvoltarea sau menținerea unei stări de sănătate mintală. O tulburare psihiatrică poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea acestor factori de stres. Acești factori contextuali importanți au fost codificați pe axa IV.
Axa V: Evaluarea globală a funcționării
Ultima axă, Axa V, a fost rezervată evaluării globale a funcționării (GAF). GAF este un număr cuprins între 0 și 100, care a fost menit să indice nivelul dvs. de funcționare sau capacitatea dvs. de a vă implica într-o viață adaptivă zilnică.
Scorurile mai mici au indicat o funcționare mai scăzută, cu un scor de zero indicând faptul că o persoană nu era în măsură să-și mențină propria siguranță sau igienă de bază sau era o amenințare iminentă pentru siguranța sau bunăstarea altora. Rezultate aproape 100 au indicat o funcționare superioară.
De ce a reușit DSM-5 să se deplaseze cu diagnostic multiaxial?
Sistemul multiaxial a fost conceput pentru a ajuta la distincția între diagnostice, dar a creat confuzie și a influențat negativ cercetarea. DSM-5 a combinat primele trei axe într-unul pentru a elimina distincțiile dintre diagnostice, care ajută clinicienii, cercetătorii și companiile de asigurări să eficientizeze informațiile. Clinicienii încă evaluează pacienții pentru ultimele două axe, doar o fac folosind diferite instrumente.
