Aspecte psihice ale bolii hepatice și ale encefalopatiei hepatice

Când auzim cuvântul "hepatită", avem tendința să îl asociem cu ciroza și alte tulburări care afectează ficatul. Dar nu este întotdeauna cazul. Ca și în cazul altor infecții cronice persistente, hepatita poate avea un impact direct asupra unui sistem de organe (în acest caz, ficatul), afectând în mod indirect și alte sisteme de organe, precum și.
Un sistem indirect afectat de boala hepatică este sistemul nervos central și, în mod special, creierul. În timpul unei infecții acute sau cronice a hepatitei, substanțele toxice din ficat se pot acumula în sânge și se pot răspândi (sau disemina) în organism. Când aceste substanțe intră în creier, pot provoca o stare neurologică numită encefalopatie hepatica.
Encefalopatia hepatică prezintă de obicei confuzie, letargie și, uneori, schimbări dramatice în comportamentul și abilitățile motorii. Dacă este lăsată netratată, boala ar putea progresa treptat la o comă (coma hepaticum) sau chiar la moarte.
Cu toate acestea, între 30 și 45% dintre persoanele cu ciroză vor dezvolta unele semne de encefalopatie hepatică, indiferent dacă acestea sunt forme ușoare de uitare sau mai severe de amnezie sau convulsii.

Cauze ale encefalopatiei hepatice

În timp ce encefalopatia hepatică este asociată cu insuficiență hepatică acută, de regulă există alți factori care contribuie la aceasta. Mulți dintre acești factori nu au nimic de-a face cu ficatul sau cu creierul; ele par pur și simplu fie să declanșeze un atac, fie să agraveze un episod existent.
Printre co-factorii potențiali la persoanele cu insuficiență hepatică acută:

Utilizarea excesivă de alcool
Insuficiență renală
Constipația, care crește producția intestinală de amoniac
Pneumonie
Sângerarea gastrointestinală, care apare adesea în stadiile ulterioare ale bolii hepatice
Peritonita bacteriană spontană, de obicei rezultatul cirozei hepatice
Infecții ale tractului urinar
Nivele scăzute de potasiu și / sau sodiu, adesea cauzate de diuretice utilizate pentru tratarea ascităi în stadiul ulterior al bolii
Benzodiazepinele, un sedativ adesea prescris pentru tratamentul retragerii alcoolului
Narcotice și medicamente antipsihotice
Utilizarea șunturilor (cunoscută la șuntul porto-sistemic transjugular intrahepatic sau TIPS), utilizat pentru corectarea fluxului sanguin în ficat

Prin identificarea cauzelor care stau la baza encefalopatiei hepatice, medicii sunt capabili să trateze boala mai eficient prin minimizarea factorilor care ar fi putut precipita sau agrava un atac.

Modul în care afecțiunea hepatică afectează creierul

Encefalopatia hepatică apare de obicei atunci când ficatul nu mai este capabil să-și îndeplinească funcțiile metabolice obișnuite.
La persoanele cu funcție hepatică normală, compușii cu conținut de azot din intestine sunt transportați în ficat, unde sunt procesați și excretați din organism. Când funcția hepatică este afectată, compușii care conțin azot încep să crească treptat, ceea ce determină o creștere a nivelurilor de amoniac.
Aceste particule de amoniac se răspândesc apoi în fluxul sanguin și trec prin membrana semipermeabilă care înconjoară creierul. Acolo, ele provoacă umflarea celulelor creierului numite astrocite, care în cele din urmă încetinește producția de neurotransmițători vitale pentru gândirea cognitivă.

Semne și simptome ale encefalopatiei hepatice

Encefalopatia hepatică este adesea dificil de diagnosticat în primele stadii ale bolii. Uitarea, iritabilitatea, anxietatea și confuzia sunt adesea primele semne, dintre care majoritatea sunt ușor de ratat chiar și la persoanele cu afecțiuni hepatice cunoscute.
Poate că primul simptom evident ar fi ceva numit un model inversat de somn-trezire, în care o persoană va dormi literalmente în timpul zilei și va rămâne treaz noaptea. Acest lucru este adesea urmat de o serie de simptome de etapă ulterioară, care pot include:

Letargie
Marcată schimbare de personalitate
Creșterea confuziei
Probleme cu scrierea și mișcarea fină a mâinilor
Mâinile șuierate sau involuntare "înfundată" de mâini
Tulburarea involuntară a membrelor
Comportament neinhibat
Amnezie
Deteriorarea reflexului gag

Cazurile severe pot duce la o stare de conștiență înrăutățitoare, adesea progresie spre crize violente și comă. Moartea este cauzată, de obicei, de umflarea severă a creierului (numită edem cerebral).

Etapele de encefalopatie hepatică

Etapele encefalopatiei hepatice sunt clasificate pe o scală numită Criteriile West Haven, care clasifică severitatea simptomelor bazate pe nivelul de insuficiență neurologică:

Minimal: modificări ale vitezei motorului fără semne de modificări psihice
Gradul 1: lipsa trivială de conștientizare, euforie sau anxietate, reducerea atenției, modificarea ritmului de somn
Gradul 2: letargie sau apatie, dezorientare, schimbare evidentă a personalității, comportament inadecvat, probleme cu abilitățile motorii, tremurul cu "mânuirea" mâinilor
Gradul 3: o stare semi-stupoare, confuzie, dezorientare severă, comportament bizar
Gradul 4: comă

Diagnosticările clinice se fac, de asemenea, prin clasificarea cauzei subiacente, fie că este vorba de insuficiență hepatică acută (tip A), de o procedură TIPS (tip B) sau de ciroză (tip C). Fiecare dintre aceste clasificări ajută la stabilirea modului adecvat de acțiune în tratarea afecțiunii.

Diagnostic

Diagnosticul encefalopatiei hepatice poate fi efectuat numai în prezența unei afecțiuni hepatice confirmate sau în cazul persoanelor care au suferit o procedură TIPS. Diagnosticul se face prin excluderea tuturor celorlalte posibile cauze ale afectării neurologice.
Expertiza clinică este necesară pentru a face un diagnostic diferențial; nu există niciun test care să confirme sau să excludă complet condiția. Dacă se suspectează encefalopatia hepatică, medicii vor comanda în mod obișnuit o serie de teste care pot include:

O evaluare a abilităților vizuale, motorii și verbale
CT scanează fie să excludă, fie să confirme hemoragia cerebrală
Electroencefalograme (EEG) dacă se observă convulsii
Teste de sânge pentru a verifica nivelurile serice de amoniac
Probele fluide din cavitatea peritoneală (care separă cavitatea abdominală de peretele abdominal) fie pentru a exclude sau a confirma infecția bacteriană
Alte teste, inclusiv radiografia toracică și analiza urinei, pentru a exclude alte cauze posibile

Tratament

Encefalopatia hepatică este tratabilă. Tratamentul se concentrează, în mod tipic, pe rezolvarea oricărei stări care poate provoca sau exacerba un atac. În unele cazuri (cum ar fi persoanele care au suferit o procedură TIPS), această afecțiune poate rezulta spontan și nu necesită intervenție ulterioară. În alte cazuri, încetarea unui anumit medicament sau tratamentul constipației poate îmbunătăți semnificativ simptomele neurologice.
În cazurile în care o infecție activă a fost diagnosticată, antibioticele vor fi de obicei prescrise sub formă de rifaximină. În plus, lactuloza este frecvent prescrisă ca terapie de primă linie pentru a reduce producția de amoniac în intestine.
Prognosticul pentru o persoană cu encefalopatie hepatică poate varia semnificativ. Diagnosticul encefalopatiei, împreună cu o baterie de teste de ficat, va fi de obicei folosit pentru a determina dacă o persoană va avea nevoie de un transplant de ficat. La persoanele cu afecțiuni hepatice avansate, cum ar fi ciroza decompensată sau cancer hepatic, este cel mai adesea indicat un transplant de ficat.