Ce trebuie să știți despre sistemul nervos periferic
Ce anume este sistemul nervos periferic și ce rol joacă în organism? În primul rând, este important să se înțeleagă că sistemul nervos este împărțit în două părți: sistemul nervos central și sistemul nervos periferic. Sistemul nervos central include creierul și măduva spinării, în timp ce sistemul nervos periferic include toți nervii care se extind din creier și măduva spinării și se extind către alte părți ale corpului, inclusiv mușchii și organele. Fiecare parte a sistemului joacă un rol vital în modul în care informațiile sunt comunicate în întreg corpul.
Să învățăm ceva mai mult despre funcțiile și structura sistemului nervos periferic.
Care este sistemul nervos periferic?
Sistemul nervos periferic (PNS)este diviziunea sistemului nervos care conține toți nervii care se află în afara sistemului nervos central (SNC). Rolul principal al PNS este conectarea SNC la organe, membre și piele. Acesti nervi se extind de la sistemul nervos central pana la cele mai exterioare ale corpului. Sistemul periferic permite creierului și măduvei spinării să primească și să trimită informații către alte zone ale corpului, ceea ce ne permite să reacționăm la stimuli din mediul nostru.
Nervii care alcătuiesc sistemul nervos periferic sunt de fapt axonii sau fasciculele axonilor din celulele neuronale. În unele cazuri, acești nervi sunt foarte mici, dar unele mănunchiuri nervoase sunt atât de mari încât ele pot fi văzute ușor de ochiul uman.
Sistemul nervos periferic în sine este împărțit în două părți:
- Sistemul nervos somatic
- Sistemul nervos autonom
Fiecare dintre aceste componente joacă un rol esențial în funcționarea sistemului nervos periferic.
Sistemul nervos somatice
Sistemul somatologic este partea sistemului nervos periferic responsabil cu transmiterea informațiilor senzoriale și motorii către și dinspre sistemul nervos central. Sistemul nervos somatic derivă numele său din cuvântul grecesc soma, ceea ce înseamnă "corp".
Sistemul somatic este responsabil pentru transmiterea informațiilor senzoriale, precum și pentru mișcarea voluntară. Acest sistem conține două tipuri majore de neuroni:
- Sensorii neuronilor (sau neuroni aferenți) care transporta informații de la nervi la sistemul nervos central. Acești neuroni senzorici ne permit să luăm informații senzoriale și să-i trimitem creierului și măduvei spinării.
- Neuroni motorii (sau neuronii eferenți) care transporta informații din creier și măduva spinării în fibrele musculare din organism. Acești neuroni motorici ne permit să luăm măsuri fizice ca răspuns la stimuli din mediul înconjurător.
Sistemul nervos autonom
Sistemul autonom este partea sistemului nervos periferic, responsabilă de reglarea funcțiilor involuntare ale corpului, cum ar fi fluxul sanguin, bătăile inimii, digestia și respirația. Cu alte cuvinte, sistemul autonom este cel care controlează aspecte ale corpului care, de obicei, nu sunt sub control voluntar. Acest sistem permite ca aceste funcții să aibă loc fără a fi nevoie să se gândească în mod conștient la ele.
Acest sistem este în continuare împărțit în două ramuri:
- Sistemul simpatic reglementează răspunsurile la zbor sau luptă. Acest sistem pregătește organismul să cheltuiască energia și să facă față potențialelor amenințări la adresa mediului. Atunci când este necesară o acțiune, sistemul simpatic va declanșa un răspuns prin accelerarea ritmului cardiac, creșterea ratei respirației, creșterea fluxului sanguin către mușchi, activarea secreției de transpirație și dilatarea elevilor. Acest lucru permite organismului să reacționeze rapid în situații care necesită acțiuni imediate. În unele cazuri, s-ar putea să rămânem și să luptăm împotriva amenințării, în timp ce în alte cazuri putem să fugim de pericol.
- Sistemul parasimpatic ajută la menținerea funcțiilor normale ale corpului și conservarea resurselor fizice. Odată ce o amenințare a trecut, acest sistem va încetini ritmul cardiac, respirația lentă, va reduce fluxul sanguin către mușchi și va contracta elevii. Acest lucru ne permite să ne întoarcem corpul într-o stare normală de odihnă.
