Este depresia un handicap legitim?
Tocmai am citit o piesă op-ed scrisă de un doctor, în care discută de ce simte că ar fi mai bine ca persoanele cu depresie să fie forțate să muncească, decât să li se permită să se îmbolnăvească. Principalul argument al lui părea că atunci când era medic de junior, el locuia pe lângă niște tineri care erau în dizabilitate pentru depresie, totuși au reușit să iasă în curte și să joace fotbal. Cât am citit mai mult despre articolul său, mi-a devenit clar că era, de fapt, gelos deoarece lucra la învățare din greu ca să fie doctor, ca să poată trata acești oameni care păreau să trăiască viața ușoară, guvernul, deși nu erau destul de debilitate, în opinia sa, să fie dezactivate.
Citind acest articol, mi sa părut că depresia nu obține respectul pe care ar trebui să o aibă pentru că este o boală invizibilă. Nu există nimic în mod evident în neregulă cu persoanele care sunt deprimate. Se tencuiesc pe un zâmbet fals, fac o apariție la lucru în fiecare zi și totul pare normal. Dar, faptul că oamenii deprimați sunt fizic capabili să se deplaseze la locul de muncă înseamnă că nu sunt prea invalizi să muncească? Cred că numai cineva care a suferit depresie cunoaște răspunsul real la această întrebare.
Sunt unul dintre cei norocoși care au reușit să se recupereze din depresie cu tratament. Dar, dacă aș fi fost rezistent la tratament, mergând de la un medicament la altul, fără nici o ușurare, așa cum mulți oameni fac? Îmi amintesc că m-am târât să lucrez majoritatea zilelor, trăgându-mă din pat la ultima oară, pentru că somnul meu era atât de sărac. Aș fi acolo în corp, dar nu într-adevăr până la sarcină emoțional, psihologic sau chiar fizic. Am făcut numeroase greșeli, productivitatea mea a fost scăzută și totul în jur nu eram un angajat bun când eram deprimat. Ori de câte ori am putut, am folosit zilele bolnave și timpul de vacanță pentru a ușura stresul insuportabil. Îmi pot imagina cum este pentru persoana cu depresie cronică, care nu este capabilă să găsească ușurare prin orice mijloace. Cum poți să faci un loc de muncă competent atunci când abia găsești energia să te tragi din pat? Dacă vă luptați pentru a vă menține un loc de muncă din cauza depresiei și nu există niciun scop în privința simptomelor, de ce nu ar trebui te consideri invalizi?
