Vaginale și mișcări intestinale
Vărsarea vaginală este considerată o formă de evacuare digitală. Afecțiunile asociate includ punerea unui deget în rect pentru a elimina scaunul sau masajul feselor sau perineului.
Prevalența întinderii vaginale nu este cunoscută. Cu toate acestea, se estimează că aproximativ 20% din femei prezintă un fel de disfuncție în procesul de defecare. Această disfuncție poate duce la dificultăți cu evacuarea completă a rectului în timpul unei mișcări intestinale. Femeile recurg la asignarea ca o modalitate de a compensa schimbările în anatomia și funcția anatomiei lor rectale.
Condiții de sănătate asociate cu splintarea vaginală
Există diferite condiții de sănătate care cresc riscul de înțepătură vaginală. Acestea includ:- Disecția dissinergică (disfuncție a mușchilor pelvieni)
- Cystocele (înfundarea vezicii în vagin)
- Enterocelul (înfundarea intestinului mic în vagin și în rect)
- Rectocele (înfundarea peretelui rectului în vagin)
Studiul Splinting
Cercetarea privind întinderea vaginală este extrem de limitată. Am reușit să găsesc un studiu interesant. Douăzeci și nouă de femei au fost de acord să participe la un studiu care a implicat utilizarea unui RMN dinamic. Studiul a fost conceput pentru a obține o privire asupra a ceea ce se întâmplă atunci când o femeie se angajează în comportamente digitale de evacuare.Din motive de știință, aceste femei curajoase au fost de acord să-și folosească comportamentul tipic de înțepare în timpul unui RMN. Cercetatorii au incercat sa evalueze ce probleme au fost cu anatomia pelviana a femeilor, si ce efect a comportamentului de amortizare a avut asupra acestor probleme identificate.
Rezultatele au arătat că doar sub 60% au folosit spinii vaginali, în timp ce puțin sub o treime au folosit zona perineului, iar restul de 10% au manipulat zona feselor. Cu excepția unui participant, comportamentul de ameliorare a avut succes în corectarea parțială sau pe deplin a defectelor anatomice subiacente. Cercetatorii nu stiu cu siguranta cum fiecare femeie a fost capabila sa vina cu o astfel de rezolvare de succes a problemei, dar presupune ca procesul si eroarea au condus la o eventuala solutie care a fost apoi a continuat sa fie utilizate.
Cercetatorii spera ca cercetarile ulterioare folosind RMN dinamice pot conduce la o mai buna intelegere a nevoii de splinare, precum si optiuni chirurgicale imbunatatite.