Tipuri de antidepresive pentru tulburarea de panică

Când a fost introdus pentru prima dată în anii 1950, medicamentul antidepresiv a fost utilizat pentru a reduce simptomele depresiei. Cu toate acestea, cercetările au arătat că antidepresivele pot trata în mod eficient o varietate de tulburări de dispoziție și de anxietate. Antidepresivele sunt în prezent una dintre cele mai frecvente opțiuni de tratament pentru tulburarea de panică (cu sau fără agorafobie).

Cum antidepresive trata tulburarea de panica

Neurotransmițătorii sunt substanțe chimice care apar în mod natural în creier și sunt considerate a fi dezechilibrate pentru persoanele cu tulburări de dispoziție și de anxietate. Antidepresivele acționează prin afectarea acestor neurotransmițători într-un mod care poate ajuta la reducerea anxietății și la scăderea frecvenței și intensității atacurilor de panică. Clasele diferite de antidepresive influențează diferite tipuri de neurotransmițători.

Cele mai frecvent prescrise grupuri de antidepresive pentru tulburarea de panică includ următoarele.

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau ISRS sunt un tip popular de antidepresiv care poate fi utilizat pentru a trata tulburarea de panică. SSRI-urile lucrează la echilibrarea serotoninei, un neurotransmițător asociat cu reglarea mai multor funcții corporale, inclusiv starea de spirit și somnul. Împiedicând celulele creierului să absoarbă serotonina, ISRS pot ajuta la îmbunătățirea stării de spirit și la reducerea sentimentelor de panică și anxietate.

SSRI au fost introduse pentru prima dată în Statele Unite în anii 1980 și au continuat să rămână o opțiune de tratament populară pentru numeroase tulburări de sănătate mintală. SSRI sunt adesea preferați datorită siguranței, eficacității și probabilității producerii unor efecte secundare mai puține decât alte tipuri de antidepresive.

Unele dintre cele mai frecvente SSRI includ:

Prozac (fluoxetină)
Zoloft (sertralină)
Paxil (paroxetină)
Celexa (citalopram)

Antidepresive triciclice (TCA)

Antidepresivele triciclice, sau TCAs, au provenit din anii 1950. În ciuda faptului că devin mai puțin populare de la introducerea ISRS, TCA-urile sunt încă folosite pentru a trata cu succes anxietatea și tulburările de dispoziție. Similar cu SSRI, TCA-urile depun eforturi pentru a echilibra nivelurile serotoninei. De asemenea, TCA afectează norepinefrina, un neurotransmițător legat de vigilența și răspunsul la stresul de luptă sau de zbor.

Unele ATC-uri comune includ:

Elavil (amitriptilină)
Asendin (amoxapină)
Norpramin (desipramină)
Adapin, Sinequan (doxepin)
Tofranil (imipramină)
Pamelor (nortriptyline)
Vivactil (protriptilina)
Surmontil (trimipramină)

Inhibitorii inhibitorilor de monoaminooxidază (MAOI)

Disponibil pentru prima dată în anii 1950, inhibitorii de monoaminooxidază (MAOI) sunt unul dintre cele mai vechi tipuri de antidepresive. Datorită numeroaselor restricții dietetice și a interacțiunilor potențial periculoase asociate cu IMAO, ISRS și TCA sunt adesea preferate față de acestea. IMAO sunt totuși considerate a fi eficiente în tratarea afecțiunilor legate de starea de spirit și de anxietate.

Ca TCA, MAO influențează disponibilitatea serotoninei și a norepinefrinei. IMAO continuă să stabilizeze dopamina, un neurotransmițător care este legat de o varietate de funcții, cum ar fi nivelurile de energie ale unei persoane, mișcările fizice și sentimentele de motivație.

Unele IMAO comune includ:

Nardil (fenelzină)
Parnatul (tranilcipromina)
Marplan (izocarboxazid)
Emsam (selegilină)

Antidepresive și riscul de sinucidere

A fost emis un avertisment în 2007 de către Administrația Statelor Unite pentru Alimente și Medicamente (FDA), după ce cercetarea a arătat o legătură între utilizarea antidepresivelor și riscul de suicid. FDA a avertizat că copiii, adolescenții și tinerii adulți care încep inițial pe antidepresive sunt în mod deosebit expuși riscului de creștere a gândurilor și comportamentelor suicidare. Cunoscută sub numele de "avertizare cutie neagră", FDA cere ca toate antidepresivele să indice acest avertisment cu prescripția.

Majoritatea persoanelor care se ocupă de medicamente antidepresive nu vor suferi acest risc. Cu toate acestea, tinerii care încep doar cu un antidepresiv trebuie monitorizați cu atenție pentru depresie crescută, gânduri de sinucidere și orice comportament neobișnuit. Consultați întotdeauna medicul dumneavoastră dacă aveți întrebări și / sau preocupări legate de prescrierea antidepresivă.