Fiabilitatea și consistența în psihometrie

Când sunăm pe cineva sau ceva de încredere, înțelegem că sunt consecvenți și de încredere. Fiabilitatea este, de asemenea, o componentă importantă a unui bun test psihologic. La urma urmei, un test nu ar fi foarte valoros dacă ar fi inconsecvent și ar produce rezultate diferite de fiecare dată. Cum definesc psihologii fiabilitatea? Ce influență are asupra testelor psihologice?

Fiabilitate se referă la coerența unei măsuri. Un test este considerat de încredere dacă obținem același rezultat în mod repetat. De exemplu, dacă un test este conceput pentru a măsura o trăsătură (cum ar fi introversiunea), atunci de fiecare dată când testul este administrat unui subiect, rezultatele ar trebui să fie aproximativ aceleași. Din păcate, este imposibil să se calculeze exact fiabilitatea, dar poate fi estimată în mai multe moduri diferite.

Testarea-retestarea fiabilității

Testarea-retestarea fiabilității este o măsură a coerenței unui test psihologic sau a unei evaluări. Acest tip de fiabilitate este folosit pentru a determina consecvența unui test în timp. Testarea-retestarea fiabilității este cel mai bine folosită pentru lucruri care sunt stabile în timp, cum ar fi inteligența.

Fiabilitatea test-retest este măsurată prin administrarea unui test de două ori la două puncte diferite în timp. Acest tip de fiabilitate presupune că nu va exista nici o schimbare în calitatea sau construcția măsurată.

În cele mai multe cazuri, fiabilitatea va fi mai mare atunci când nu a trecut prea mult timp între teste.

Metoda test-retest este doar una din modalitățile care poate fi utilizată pentru a determina fiabilitatea unei măsurători. Alte tehnici care pot fi utilizate includ fiabilitatea inter-rater, consistența internă și fiabilitatea formelor paralele.

Este important de reținut că fiabilitatea test-retest se referă doar la coerența unui test, nu neapărat valabilitatea rezultatelor.

Inter-rata de fiabilitate

Acest tip de fiabilitate este evaluat prin faptul că au testat doi sau mai mulți judecători independenți. Punctele sunt apoi comparate pentru a determina coerența estimărilor evaluatorilor.

O modalitate de a testa fiabilitatea inter-raterului este ca fiecare rater să atribuie fiecărui element de testare un scor. De exemplu, fiecare evaluator ar putea înscrie articole pe o scară de la 1 la 10. Apoi, ați calcula corelația dintre cele două ratinguri pentru a determina nivelul de fiabilitate între interviuri.

Un alt mijloc de testare a fiabilității inter-rater este de a avea evaluatori care determină în ce categorie fiecare observație intră și apoi calculează procentul de acord între evaluatori. Deci, în cazul în care evaluatorii sunt de acord cu 8 din 10 ori, testul are o rată de încredere între 80% și 80%.

Paralel-Fiabilitate Forme

Fiabilitatea formelor paralele este evaluată prin compararea a două teste diferite care au fost create folosind același conținut. Acest lucru se realizează prin crearea unui grup mare de elemente de testare care măsoară aceeași calitate și apoi împărțirea aleatorie a articolelor în două teste separate. Cele două teste trebuie apoi administrate acelorași subiecți în același timp.

Fiabilitatea internă a consistenței

Această formă de fiabilitate este utilizată pentru a evalua coerența rezultatelor între elementele din același test. În esență, comparați elemente de testare care măsoară aceeași construcție pentru a determina testele interne de consistență. Când vedeți o întrebare care pare foarte asemănătoare cu o altă întrebare de test, aceasta poate indica faptul că cele două întrebări sunt folosite pentru a evalua fiabilitatea. Deoarece cele două întrebări sunt similare și sunt destinate măsurării aceluiași lucru, persoana care efectuează testul trebuie să răspundă la ambele întrebări la fel, ceea ce ar indica faptul că testul are o consistență internă.

Factorii care pot influența fiabilitatea

Există o serie de factori diferiți care pot influența fiabilitatea unei măsuri. În primul rând și, probabil, cel mai evident, este important ca lucrurile măsurate să fie destul de stabile și coerente. Dacă variabila măsurată este ceva care se schimbă regulat, rezultatele testului nu vor fi consecvente.

Aspectele situației de testare pot avea, de asemenea, un efect asupra fiabilității. De exemplu, dacă testul este administrat într-o cameră extrem de caldă, respondenții ar putea fi distrasi și nu pot finaliza testul la maximum. Acest lucru poate influența fiabilitatea măsurii. Alte lucruri, cum ar fi oboseala, stresul, boala, motivația, instrucțiunile proaste și distragerile asupra mediului pot afecta, de asemenea, fiabilitatea.

Fiabilitate vs. Valabilitate

Este important de observat că doar pentru că un test are fiabilitate, nu înseamnă că acesta are valabilitate. Valabilitatea se referă la faptul dacă un test într-adevăr măsoară ceea ce pretinde să măsoare. Gândiți-vă la fiabilitate ca măsură de precizie și valabilitate ca măsură de acuratețe. În unele cazuri, un test ar putea fi fiabil, dar nu este valabil. De exemplu, imaginați-vă că solicitanții de locuri de muncă fac un test pentru a determina dacă posedă o trăsătură particulară de personalitate. În timp ce testul ar putea produce rezultate consecvente, s-ar putea să nu măsoare, de fapt, trăsăturile pe care acesta intenționează să le măsoare.