Pagina principala » Boli rare » Este real sindromul omului de ploaie?

    Este real sindromul omului de ploaie?

    În 1988, filmul "Rain Man", în care a jucat Dustin Hoffman, ne-a prezentat pe mulți dintre noi într-o tulburare cunoscută sub numele de sindromul savant. În film, personajul lui Hoffman, Raymond Babbitt, este dezvăluit că are o amintire uluitoare pentru statisticile de baseball și listele de cărți telefonice, precum și un talent înnăscut pentru numărarea cărților în blackjack.
    În timp ce unii pot să respingă sindromul ca fantezie hollywoodiană pură, există cei cu a căror memorie și abilități de dezvoltare îi califică drept "oameni de ploaie" din viața reală.

    Cauzele și caracteristicile sindromului Savant

    Sindromul Savant este extrem de rar. În timp ce persoanele cu tulburări de spectru autist au fost cunoscute ca având sindromul savant, se pot dezvolta, de asemenea, în viața ulterioară ca urmare a unei leziuni cerebrale sau a unei boli (o afecțiune numită sindromul savant dobândit). Din motive necunoscute, apare mai frecvent la bărbați decât la femei.
    Persoanele cu sindromul savant au o memorie uimitoare care tinde să se concentreze într-o zonă. Comportamentul cel mai frecvent descris este o preocupare obsesivă cu lucruri cum ar fi numerele de plăcuțe de înmatriculare, datele istorice, faptele de geografie, listele de persoane (cum ar fi președinții din S.U.A. sau liderii mondiali) și alte elemente diverse.
    Unii dintre acești indivizi au talente artistice sau muzicale uimitoare. Ei pot, de exemplu, auzi un concert de pian o dată și pot să o joace perfect. Alții au aptitudini matematice remarcabile, cum ar fi posibilitatea de a efectua calcule complexe în câteva secunde. Alții sunt în continuare capabili să efectueze calcule calendaristice, oferind aproape instantaneu ziua din săptămână pentru orice dată aleatorie, trecută sau prezentă.

    Istoricul Savant

    Persoanele cu sindromul savant au fost descrise în literatura medicală încă din 1751. Numai până în 1997, termenul "idiot savant" a fost inventat de Dr. J. Langdon Down (același medic responsabil pentru botezul sindromului Down). În descrierea sa de tulburare, dr. Down caracterizează, de exemplu, indivizii ca având IQ-uri scăzute, dar cunoștințe excepționale selectate. Din acest motiv a folosit cuvântul "savant", cuvântul francez pentru "învățat".
    În istorie, au existat o serie de figuri notabile care se potrivesc acestor caracteristici, demonstrând strălucirea excepțională într-o anumită zonă în timp ce lipsesc competențele sociale și de dezvoltare cheie. Printre ei:
    • Kim Peek (1951-2009), un om nascut cu anomalii congenitale ale creierului, care a servit drept sursa de inspiratie pentru filmul "Rain Man".
    • Tom Wiggins (1849-1908), un minunat nebun muzical minunat ale cărui abilități de dezvoltare îl calificaseră astăzi ca fiind autism.
    • Temple Grandin (1947-), o femeie autistă cunoscută pentru abilitățile de comportament ale animalelor de animale și a cărei poveste a fost relatată în filmul HBO "Temple Grandin".
    Astăzi, sindromul savant este considerat termenul adecvat pentru tulburare. In timp ce unii folosesc savantul autist pentru a descrie conditia, doar aproximativ jumatate din persoanele cu sindrom sunt autisti.

    Investigarea sindromului Savant

    În timp ce conceptul de sindromul savant continuă să fascineze publicul, nu există statistici definitive cu privire la numărul de indivizi care au de fapt aceste abilități. Unele studii au sugerat că mai mult de unul din 10 persoane cu autism pot avea un anumit grad de sindrom savant.
    Până în prezent, nu există o teorie cognitivă acceptată care să explice combinația de talente și deficiențe la persoanele cu sindromul savant. Unii cercetători au sugerat că anomaliile din lobul temporal anterior (partea creierului responsabilă de percepția și recunoașterea obiectului) pot juca un rol, având în vedere că persoanele cu sindromul savant dobândit au adesea daune.
    În acest scop, oamenii de știință continuă să studieze starea în speranța de a obține o mai bună înțelegere a funcțiilor creierului și modul în care diferite tipuri de memorie funcționează independent și în tandem.