Pagina principala » Sănătate sexuală » Cauzele și tipurile de infecții diseminate

    Cauzele și tipurile de infecții diseminate

    O infecție diseminată este una în care o infecție localizată se răspândește (difuzează) dintr-o zonă a corpului în alte sisteme de organe.
    Deși există infecții sistemice care pot afecta simultan întregul organism, medicii vor rezerva termenul pentru acele infecții care sunt în mod normal constrânse la un anumit site. Diseminarea este utilizată pentru a descrie o evoluție gravă a unei boli în care capacitatea de a conține infecția este mult mai dificilă.
    Infecțiile difuze sunt diferite de bolile neoplazice diseminate. În timp ce ambele se pot răspândi de la un situs primar la un situs secundar, bolile neoplazice sunt cele care implică creșterea celulelor anormale (neoplazia).
    Cancerul este un prim exemplu. În acest caz, tumoarea primară se poate răspândi în alte părți ale corpului, proces numit metastază. O infecție diseminată, prin contrast, implică invazia unui agent patogen străin (cum ar fi un virus, bacterii, ciuperci sau paraziți) care provoacă leziuni celulelor și țesuturilor corpului.

    Exemple de infecții diseminate

    Infecțiile răspândite sunt cel mai adesea asociate cu agravarea simptomelor și cu deteriorarea stării unei persoane. Unele dintre cele mai comune exemple includ:
    • Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) pot fi ușor difuzate de la locul primar (cum ar fi organele genitale, anus sau gură) în alte părți ale corpului dacă sunt lăsate netratate. Unele dintre cele mai grave forme includ sifilisul diseminat și gonoreea. Deși infecția primară se va rezolva în mod obișnuit fără tratament, eșecul tratamentului poate afecta alte organe (inclusiv creierul, oasele și articulațiile) în stadiile secundare și terțiare ale infecției.
    • Tuberculoza diseminată (TBC) apare atunci când bacteria contagioasă se răspândește din plămâni în alte organe prin sistemul sanguin sau limfatic. Aproximativ 90% din cazuri implică mai multe organe și au un risc de aproape 100% de deces dacă sunt lăsate netratate.
    • Sindrilele diseminate, care implică virusul herpes zoster, sunt o situație mai puțin frecventă observată mai frecvent la persoanele cu sisteme imune severe compromise (cum ar fi cele cu HIV avansată). În astfel de cazuri, epidemia de șindrilă nu va fi constrânsă de un singur șir de nervi, cunoscut ca dermatom, dar implică două sau mai multe zone ale pielii care sunt fie adiacente, fie neadiacente. Pe lângă piele, pot fi afectate și alte organe (cum ar fi ochii, ficatul sau creierul).
    • Candida candidoză implică răspândirea aceleiași ciuperci observate în infecțiile cu drojdie și afecțiunea orală în alte părți ale corpului. Este, din nou, văzută în primul rând la persoanele compromise imun și este asociată cu un risc crescut de deces.
    • Herpes simplex difuzat, același virus care cauzează răni și herpes genital, poate să disemineze după infecția inițială sau neonatală inițială. Acesta implică cel mai adesea creierul și măduva spinării și poate provoca o afecțiune cunoscută sub denumirea de encefalomielită acută diseminată (ADEM), în care stratul protector din jurul celulelor nervoase, numit învelișul mielinei, este deteriorat.
    Infecțiile diseminate pot fi prevenite prin tratarea patogenului devreme când infecția este încă localizată și / sau prin tratarea cauzei care stă la baza tulburării imune.