Psihologia și dezvoltarea copilului

Psihologia copilului este una dintre multele ramuri ale psihologiei și una dintre cele mai frecvent studiate domenii de specialitate. Această ramură specială se concentrează asupra minții și comportamentului copiilor de la dezvoltarea prenatală până la adolescență. Psihologia copiilor se ocupă nu numai de modul în care copiii cresc fizic, ci și de dezvoltarea lor mentală, emoțională și socială.

Din punct de vedere istoric, copiii au fost deseori văzuți doar ca versiuni mai mici ale adulților. Când Jean Piaget a sugerat de fapt copiilor gandeste diferit decât adulții, Albert Einstein a proclamat că descoperirea a fost "atât de simplă încât numai un geniu ar fi putut să se gândească la ea".

Astăzi, psihologii recunosc că psihologia copilului este unică și complexă, dar mulți diferă în ceea ce privește perspectiva unică pe care o iau atunci când se apropie de dezvoltare. De asemenea, experții diferă în răspunsurile lor la unele dintre întrebările mai mari din psihologia copilului, cum ar fi dacă experiențele timpurii contează mai mult decât cele ulterioare sau dacă natura sau îngrijirea joacă un rol mai mare în anumite aspecte ale dezvoltării.

Deoarece copilăria joacă un rol atât de important în restul vieții, nu este de mirare de ce acest subiect a devenit atât de important în psihologie, sociologie și educație. Experții se concentrează doar pe numeroasele influențe care contribuie la dezvoltarea normală a copilului, dar și la diverși factori care ar putea duce la probleme psihologice în timpul copilăriei. Stima de sine, școala, părinții, presiunile sociale și alte subiecte reprezintă un interes extraordinar pentru psihologii care se străduiesc să-i ajute pe copii să se dezvolte și să se dezvolte în moduri sănătoase și adecvate.

Contexturi diferite ale psihologiei copilului

Când te gândești la dezvoltare, ce îți vine în minte? Dacă sunteți ca majoritatea oamenilor, probabil că vă gândiți la factorii interni care influențează modul în care copilul crește, cum ar fi genetica și caracteristicile personale. Cu toate acestea, dezvoltarea implică mult mai mult decât influențele care apar din interiorul unui individ. Factorii de mediu, cum ar fi relațiile sociale și cultura în care trăim, joacă, de asemenea, roluri esențiale.

Unele contexte majore pe care trebuie să le luăm în considerare în analiza psihologiei copilului includ:

• Contextul social: Relațiile cu colegii și adulții au un efect asupra modului în care copiii gândesc, învață și se dezvoltă. Familiile, școlile și grupurile de la egal la egal constituie o parte importantă a contextului social.
• Contextul cultural: Cultura pe care o trăiește copilul contribuie cu un set de valori, obiceiuri, ipoteze comune și moduri de viață care influențează dezvoltarea pe toată durata vieții. Cultura poate juca un rol în modul în care copiii se raportează la părinții lor, tipul de educație pe care o primesc și tipul de îngrijire a copilului care este furnizat.
• Contextul socio-economic: Clasa socială poate juca, de asemenea, un rol major în dezvoltarea copilului. Situația social-economică (adesea abreviată ca SES) se bazează pe o serie de factori diferiți, inclusiv numărul de educație pe care îl au oamenii, câți bani câștigă, locul de muncă pe care îl dețin și locul în care locuiesc. Copiii crescuți în gospodării cu un statut socio-economic ridicat au tendința de a avea un acces mai mare la oportunități, iar cei din gospodăriile cu statut socio-economic scăzut pot avea mai puțin acces la astfel de lucruri, cum ar fi îngrijirea sănătății, nutriția de calitate și educația. Astfel de factori pot avea un impact major asupra psihologiei copilului.

Amintiți-vă, toate aceste trei contexte interacționează în mod constant. În timp ce un copil poate avea mai puține oportunități din cauza unui statut socio-economic scăzut, îmbogățirea relațiilor sociale și a legăturilor culturale puternice poate ajuta la corectarea acestui dezechilibru.

Lucruri importante de luat în considerare

Psihologia copilului cuprinde o gamă largă de subiecte, de la influențele genetice asupra comportamentului la presiunile sociale asupra dezvoltării. Următoarele sunt doar câteva din subiectele majore care sunt esențiale pentru studiul psihologiei copilului:

• genetică
• Influențe asupra mediului
• Dezvoltarea prenatală
• Creșterea socială
• Dezvoltarea personalitatii
• Limba
• Genuri de roluri
• Dezvoltare cognitiva
• Dezvoltarea sexuală

Psihologii psihologi se pot specializa în a ajuta copiii să facă față problemelor specifice dezvoltării sau pot lua o abordare mai generală. În ambele cazuri, acești profesioniști se străduiesc să ajute copiii să depășească potențialele probleme și să crească în moduri care să ducă la rezultate sănătoase. De exemplu, psihologii psihologi ar putea să analizeze care setări și practici de îngrijire a copiilor duc la cele mai bune rezultate psihologice sau ar putea să lucreze cu copii pentru ai ajuta să-și dezvolte mentalitatea de creștere. 

Gândurile finale

Înțelegerea a ceea ce îi face pe copii să bifeze este o sarcină enormă, astfel încât studiul psihologiei copilului este atât larg și profund. Obiectivul final al acestui domeniu este de a studia numeroasele influențe care combină și interacționează pentru a ajuta copiii care sunt și pentru a le folosi pentru a îmbunătăți educația, educația, îngrijirea copilului, psihoterapia și alte domenii axate pe beneficiul copiilor. Având o înțelegere solidă a modului în care copiii cresc, gândesc și se comportă, părinții și profesioniștii care lucrează cu copiii pot fi mai bine pregătiți pentru a ajuta copiii aflați în îngrijirea lor.