Semnele de avertizare a tulburărilor de conduită la copii

Conduita tulburări la copii depășește comportamentul rău. Este o stare de sănătate mintală diagnosticată care se caracterizează prin modele de încălcare a normelor sociale și a drepturilor altora.

Se estimează că între 1 și 4% dintre copiii cu vârste cuprinse între 9 și 17 ani au tulburări de comportament. Este mai răspândită la băieți decât la fete.

Este important pentru copiii cu tulburări comportamentale să beneficieze de un tratament profesional. Recunoașterea semnelor de avertizare timpurie vă poate ajuta să luați măsurile corespunzătoare.

Semne de tulburare de conduită

Tulburarea de conduită se extinde dincolo de răzvrătirea adolescentă normală. Aceasta implică probleme serioase de comportament care pot genera o alarmă între profesori, părinți, colegi și alți adulți.

Pentru a se califica pentru un diagnostic de tulburare comportamentală, copiii trebuie să prezinte cel puțin trei simptome în ultimul an și cel puțin un simptom în ultimele șase luni:

Agresiunea spre oameni și animale

Adesea agresează, amenință sau intimidează pe alții
Deseori inițiază lupte fizice
A folosit o armă care ar putea provoca vătămări grave
Furia fizică față de oameni
Furia fizică față de animale
Fură în timp ce se confruntă cu o victimă
Activitate sexuală forțată

Distrugerea proprietății

Setarea intenționată a focului
Alte distrugeri de proprietate

Înșelăciune sau furt

Spargerea sau intrarea într-o casă, o mașină sau o clădire
Minciuna pentru câștig personal
Furtul fără a se confrunta cu victima (cum ar fi furtul de magazine)

Încălcarea gravă a regulilor

Îmbrăcați-vă noaptea sau închiriați înainte de vârsta de 13 ani
A fugit de acasă peste noapte de cel puțin două ori
Este adesea truant de la școală, începând cu vârsta de 13 ani

Tipuri de tulburare de conduită

DSM-5, folosit pentru a diagnostica bolile mintale, distinge între tulburările comportamentale cu sau fără emoții prosocial limitate. Persoanele cu emoții prosociale limitate sunt caracterizate de o lipsă de remușcări, sunt nesăbuite și lipsite de empatie.

Ei nu au nici o îndoială despre performanța lor la școală sau la locul de muncă și au emoții superficiale. Când sunt prezenți, expresiile lor emoționale pot fi folosite pentru a manipula alții.

Conduita tulburare afectează funcționarea unui copil

Conduita tulburare nu este doar o provocare pentru persoanele care ii ingrijesc - de fapt, aceasta afecteaza capacitatea copilului de a functiona.

Copiii cu tulburări comportamentale se rătăcesc atât de mult încât educația lor este afectată. De obicei, aceștia primesc acțiuni disciplinare frecvente de la profesori și pot fi încurcați. Copiii cu tulburări comportamentale pot prezenta un risc mai mare de eșec sau abandon școlar.

Copiii cu tulburări comportamentale au și relații proaste. Ei se luptă să dezvolte și să mențină prietenii. Relațiile lor cu membrii familiei suferă de obicei din cauza severității comportamentului lor.

Adolescenții cu tulburări comportamentale au, de asemenea, o probabilitate mai mare de a avea probleme juridice. Abuzul de substanțe, comportamentul violent și nerespectarea legii pot duce la detenție.

De asemenea, acestea pot prezenta un risc mai mare de infecții cu transmitere sexuală. Studiile arată că adolescenții cu tulburări comportamentale au mai multe șanse de a avea mai mulți parteneri sexuali și sunt mai puțin susceptibili de a utiliza protecția.

Cauze potențiale de tulburare de conduită

Cercetătorii nu sunt siguri de ce unii copii dezvoltă tulburări de comportament. Există probabil o varietate de factori biologici, psihologici și sociali implicați. Destul de des, acești factori se suprapun.

Iată câțiva factori care pot juca un rol:

Anomaliile creierului - Studiile neuroimagistice sugerează că copiii cu tulburări de comportament pot avea unele anomalii funcționale în anumite regiuni ale creierului. Cortexul pre-frontal (care afectează judecata) și sistemul limbic (care afectează răspunsurile emoționale) pot fi afectate.
genetică - Studiile sugerează că comportamentul anti-social este de aproximativ 50% moștenit. Cercetătorii nu știu ce componente genetice contribuie la tulburări de comportament.
Probleme sociale - Sărăcia, cartierele dezorganizate, școlile sărace, distrugerea familială, psihopatologia părintească, părinții aspru și supravegherea inadecvată sunt corelații puternice ale tulburărilor comportamentale.
Deficituri cognitive - IQ scăzut, abilitățile verbale slabe și deteriorarea funcționării executive pot face copiii mai vulnerabili la tulburări de comportament.

Disfuncția de deconspirare a opoziției ar putea fi un precursor al tulburării

Unii copii cu tulburare sfidătoare de opoziție continuă să dezvolte o tulburare de comportament. Opoziția tulburare sfidător este o tulburare de comportament care implică un model de starea de spirit furioasă sau iritabilă, argumentativitate și sfidare, și vindictivitate.

Fără un tratament eficace, se crede că tulburarea de tip sfidător opozițional poate progresa în tulburări de conduită pe măsură ce copilul îmbătrânește.

Copiii cu tulburări de comportament pot avea mai multe șanse să dezvolte tulburări de personalitate antisocială mai târziu în viață.

Condiții comorbide comune

Mulți copii cu tulburări comportamentale au alte probleme de sănătate mintală sau tulburări cognitive. Iată cele mai frecvente condiții comorbide:

ADHD
Autoagresiune
Utilizarea abuzivă de substanțe
Depresie și anxietate
Stres post traumatic
Dificultăți de învățare

Cum este diagnosticată tulburarea de conduită

Tulburările de conduită la copii pot fi diagnosticate de un profesionist în domeniul sănătății mintale sau de un medic. Adesea, se face un diagnostic după ce încercările de a remedia problemele de comportament la școală și la domiciliu sunt ineficiente.

Un profesionist poate să intervieveze copilul, să revizuiască înregistrările și să solicite părinților și chestionarelor complete despre profesorul copilului. Testele psihologice și alte instrumente de evaluare pot fi utilizate pentru evaluarea unui copil pentru tulburarea comportamentului.

tratamente

Tratamentul tulburărilor comportamentale depinde de mai mulți factori, cum ar fi vârsta copilului și severitatea problemelor de comportament. Cele mai frecvente metode de tratament includ:

Psihoterapie - Terapia individuală poate fi utilă atunci când un copil ar putea beneficia de învățarea de noi competențe, cum ar fi managementul furiei și controlul impulsurilor.
Instruirea părinților - Tratamentul implică deseori îngrijitorii și părinții. Părinții pot fi învățați strategii și tehnici de gestionare a comportamentului pentru a crește siguranța în casă dacă un copil este agresiv sau violent.
Terapia familială - Părinții, frații și ceilalți membri ai familiei pot fi invitați să participe la terapie cu copilul. Uneori, îmbunătățirea relației dintre părinți și copil poate îmbunătăți interacțiunile familiale.
Plasament rezidențial - În cazurile în care un comportament al unui copil sau al unui adolescent a scăpat de sub control, poate fi necesară plasarea unei locuințe rezidențiale pentru a menține siguranța tuturor. Un mediu terapeutic poate aborda probleme legate de abuzul de substanțe, comportament sexualizat sau violență.
Medicament - Nu există un medicament care să trateze tulburarea comportamentului. Dar, uneori, un medic poate prescrie medicamente pentru a trata unele dintre simptome sau pentru a aborda alte boli mintale care stau la baza.

Intervenția timpurie este cheia pentru obținerea celui mai eficient tratament, așa că este important ca părinții, educatorii și medicii să fie conștienți de semnele de tulburare a comportamentului la copii, astfel încât să poată fi introduse recomandări și intervenții adecvate.