Elementele de bază ale sindromului May Thurner
Simptomele sindromului May Thurner
Toți oamenii cu sindromul May Thurner nu vor avea simptome secundare comprimării venei iliace comune stângi. Uneori, aceasta este descoperită accidental când imagistica (în special scanarea CT sau RMN) este efectuată din alte motive. De cele mai multe ori este descoperită în timpul procesului de DVT al piciorului stâng. Simptomele pot include dureri și / sau umflături. Sindromul May Thurner apare mai frecvent la femeile cu vârsta cuprinsă între 20 și 50 de ani.Creșterea riscului de formare a cheagurilor de sânge
Compresia venei iliace obișnuite din stânga provoacă iritarea / leziunea vasului de sânge, ducând la îngroșarea peretelui vaselor de sânge. Această îngroșare a peretelui vasului de sânge provoacă pătrunderea sângelui (numită și stază), ceea ce crește riscul de formare a cheagurilor de sânge. Acest factor de risc combinat cu alți factori de risc pentru formarea cheagurilor, cum ar fi contracepția hormonală (contracepția hormonală) sau incapacitatea prelungită de a merge după operație, poate crește în continuare acest risc.Diagnostic
Diagnosticarea sindromului May Thurner poate fi dificilă în funcție de localizarea vaselor de sânge. Majoritatea cheagurilor de sânge din brațe și picioare pot fi observate cu ușurință pe ultrasunetele Doppler, dar vasele de sânge ale bazinului nu sunt.Sindromul Thurner ar trebui considerat ca fiind cauza unei cheaguri de sânge neprovocată (fără cauză cunoscută, cum ar fi traumatismele sau infecția) din piciorul stâng, în special dacă au fost mai mult de un cheag în piciorul stâng.
Diagnosticul necesită, în general, imagistică mai specifică a vaselor de sânge pelvine, cum ar fi venografia CT (CAT) sau venografia prin rezonanță magnetică (RMN a venelor). Ecografia intravasculară (ultrasunete în vasul sanguin) poate fi foarte utilă în vizualizarea comprimării venei iliace comune stângi.
Dupa descoperirea sindromului May Thurner, majoritatea expertilor ar recomanda o lucrare in cautarea altor factori de risc pentru formarea cheagurilor. Aceasta se numește deseori o operație hipercoagulabilă.
Opțiunile de tratament
Dacă este prezent cheag de sânge, este necesar tratamentul cu anticoagulant. Din păcate, tratamentul pe termen lung cu anticoagulare (diluanți de sânge, cum ar fi heparina, enoxaparina sau warfarina) nu este suficient pentru a preveni formarea de cheaguri. Tratamentul cu medicamente de tip "clot buster" cum ar fi activatorul de plasminogen tisular (tPA) sau trombectomia (îndepărtarea mecanică a cheagului) sunt adesea necesare în momentul diagnosticării. Aceste proceduri sunt susceptibile de a fi efectuate de un radiolog interventionist sau de un chirurg vascular.Tratarea cheagului de sânge este doar o parte a tratamentului. Îndepărtarea cheagului de sânge nu va trata problema subiacentă a venei iliace comune stânga care este comprimată, punând-o la risc crescut de formare a cheagurilor. Pentru a preveni formarea în continuare a cheagurilor de sânge, poate fi plasat un stent, o plasă de sârmă mică, pentru a menține vena deschisă. Aceste tratamente (tPA, trombectomie, plasarea unui stent) pot apărea în același timp cu ultrasunetele intravasculare care permit confirmarea diagnosticului și tratamentul definitiv.
În perioada imediat următoare (până la 3-6 luni) după plasarea stentului, tratamentul anticoagulant va fi continuat, dar nu poate fi necesar pe termen lung.
