Mai mult de jumătate dintre persoanele care suferă de Alzheimer nu le-au spus diagnosticul
Studiul
Aceste cifre au fost compilate dintr-un studiu care a implicat peste 16.000 de beneficiari ai Medicare in fiecare an din anii 2008, 2009 si 2010. Participantii au fost intrebati daca li sa spus vreodata ca au avut boala Alzheimer. Dacă au avut alte diagnostice, au fost întrebați și despre aceștia, cum ar fi diferite tipuri de cancer, hipertensiune arterială, artrită, boala Parkinson etc..Rezultatele
Participanții raportează că li sa spus despre diagnozele lor specifice la următoarele rate:- Cancerul de sân: 96%
- Cancerul colorectal: 91%
- Cancerul de prostată: 92%
- Cancerul pulmonar: 84%
- Alte boli cardiovasculare decât accident vascular cerebral: 90%
- Tensiune arterială crescută: 84%
- Artrita: 81%
- Boala Parkinson: 72%
- Diabet: 70%
- Colesterol ridicat: 72%
- Accident vascular cerebral: 48%
- Boala Alzheimer: 45%
- Alte demențe: 27%
S-au spus și au uitat?
Întrebare bună, și una întrebată de Asociația Alzheimer. Este posibil ca unii oameni să li se spună despre diagnosticul lor și au uitat, deși rata proxy-urilor care au raportat că le-a fost spus a fost doar puțin mai mare.În sprijinul acestei posibilități, s-au efectuat cercetări anterioare, care au demonstrat că unii oameni (atât pacienții, cât și procurorii lor) cărora li se spune că diagnosticul este boala Alzheimer nu înțeleg sau nu o primesc întotdeauna corect. Astfel, este posibil ca diagnosticul să fie menționat (poate în trecere?) La unii dintre acești participanți la studiu și nu a fost pe deplin primit. Cu toate acestea, chiar dacă această posibilitate este acordată anumitor persoane, rata procentuală a participanților informați rămâne semnificativ scăzută și indică o problemă.
În practica mea clinică, am vorbit cu mai mulți oameni în care se pare că medicii lor le-ar fi spus într-un fel și blând că au "unele probleme de memorie" sau "o mică demență". Acești membri ai familiei și pacienții mi-au spus: "Oh, doctorul a spus că are o mică demență. Cel puțin nu e nimic ca și cum ai avea boala Alzheimer!" Cu toate acestea, când le revizuiesc înregistrările medicale, voi vedea adesea un diagnostic clar al bolii Alzheimer sau al demenței. În timp ce un diagnostic de demență nu înseamnă neapărat că cineva are boala Alzheimer (Alzheimer este un tip specific de demență), demența poate provoca probleme cognitive și comportamentale semnificative și ireversibile. Pe baza acestor observații, se pare că unii oameni ar fi putut fi informați despre "demență" și nu ar fi înțeles în mod necesar simptomele și impactul asupra persoanei.
De ce nu li se poate spune cineva despre diagnosticul lor?
Mulți membri ai familiei și medicii sunt preocupați de tulburarea persoanei cu boala Alzheimer. Ei nu doresc să provoace sentimente de depresie sau să contribuie la riscul de suicid, deși cercetările arată că ambele sunt riscuri scăzute legate de dezvăluirea unui diagnostic al bolii Alzheimer.
Un diagnostic al bolii Alzheimer este, de asemenea, ceva care necesită un pic mai mult timp pentru a explica, iar vizitele medicului de birou sunt adesea destul de limitate în timp.
De ce ar trebui oamenii să fie informați despre diagnosticul lor?
Toți avem dreptul să fim informați despre diagnosticele noastre. Am descris anterior 12 beneficii ale detectării precoce a demenței, dar voi sublinia doar câteva dintre ele.Unul: O discuție deschisă despre un diagnostic probabil al bolii Alzheimer permite întrebări și opțiuni de tratament. De asemenea, s-ar putea să deschidă ușa pentru a discuta în continuare simptomele persoanei și să ia în considerare posibilitatea altor cauze potențial reversibile ale pierderii de memorie care altfel ar putea fi lăsate deoparte.
Și două: un diagnostic clar oferă oportunitatea ca persoana și familia sa să planifice pentru viitor, precum și impactul potențial al deciziilor lor curente asupra modului de a petrece timp și energie.
