Pagina principala » Cancer » Tulburări ale cavității pleurale

    Tulburări ale cavității pleurale

    Care este cavitatea pleurală și care este scopul acesteia? Ce condiții medicale pot implica probleme cu această parte a corpului?
    O revărsare pleurală este acumularea de exces de lichid în cavitatea pleurală, spațiul umplut cu lichid în jurul plămânilor. Este una dintre mai multe tulburări care afectează cavitatea pleurală și una care poate interfera în mod direct cu expansiunea plămânilor și capacitatea unei persoane de a respira.
    Acumularea de fluide poate varia de la un milion de grame la câteva litri. Infecția virală și insuficiența cardiacă congestivă sunt printre numeroasele cauze. Condiții similare implică acumularea aerului sau a sângelui în spațiul pleural.

    Anatomia cavității pleurale

    Cavitatea pleurală este spațiul care se află între pleura, cele două membrane subțiri care liniară și înconjoară plămânii. Cavitatea pleurală conține o cantitate mică de lichid, cunoscut sub numele de fluid pleural, care asigură lubrifierea, pe măsură ce plămânii se extind și se contractă în timpul respirației.
    Cavitatea pleurală constă în pleura parietală atașată de peretele toracic și pleura viscerală atașată plămânilor. În spațiul pleural există între 15 și 20 cc de fluid (aproximativ trei până la patru linguri) secretate de pleura. (În schimb, cu o revărsare pleurală, acest spațiu se poate extinde pentru a conține mai mulți litri de fluid, fluid care poate lucra apoi pentru a comprima plămânii subiacenți.)
    Rolul cavității pleurale este acela de a amortiza dilatarea și contracția plămânilor, asigurându-se în același timp cu ușurință cu ajutorul fluidului lubrifiant. De asemenea, acționează ca un vid, diferența de presiune dintre plămâni și cavitatea pleurală creând împingerea și tragerea necesară pentru a inhala și a elimina aerul.

    Tulburări care implică cavitatea pleurală

    Prezența unui exces de lichid, aer sau gaz în cavitatea pleurală poate interfera cu capacitatea noastră de a respira. Printre condițiile care afectează în mod negativ cavitatea pleurală:
    • Insuficiența cardiacă congestivă (CHF) poate provoca efuze pleurale datorită creșterii presiunii capilare în plămâni.
    • Hidrooraxul hepatic este utilizat pentru a descrie o perfuzie pleurală cauzată de ciroza hepatică. Rezultă de la mișcarea fluidelor ascită în exces de la cavitatea abdominală până la cavitatea pleurală.
    • Extracția pleurală malignă este o complicație care apare în aproximativ 30% dintre persoanele cu cancer pulmonar. S-ar putea să apară efuziune malignă și în cazul cancerului de sân metastatic, al leucemiei, al limfomului și al sindromului mielodisplazic (o boală a celulelor din măduva osoasă).
    • Infecții precum pneumonia și tuberculoza (tuberculoza) pot provoca, de asemenea, acumularea de lichid în cavitatea pleurală. Deși este mai puțin frecventă în S.U.A. și în țările dezvoltate, TB este considerată o cauză principală de efuzie pleurală în țările în curs de dezvoltare.
    • Pneumotoraxul (un plămân prăbușit) se referă la acumularea de aer în spațiul pleural care poate comprima plămânii și, în cazuri grave, împiedică capacitatea plămânilor de a se extinde. Dacă apare un pneumotorax, acesta poate fi un proces gradual sau, în schimb, un proces rapid care comprimă plămânul sub căptușeală (un pneumotorax de tensiune).
    • Hemotoraxul este acumularea de sânge în spațiul pleural, cel mai adesea din cauza traumatismelor toracice sau din cauza operațiilor în piept.
    • Mezoteliomul este un cancer al membranelor pleurale cel mai frecvent asociate cu expunerea la azbest. Dacă un mezoteliom este operabil, chirurgia implică îndepărtarea membranelor pleurale și a oricărui țesut pulmonar afectat.

    Diagnosticul și tratamentul efuziunilor pleurale

    O revărsare pleurală este în mod obișnuit diagnosticată cu o procedură numită toracenteză în care un ac și o seringă au fost utilizate pentru a îndepărta lichidul din cavitatea pleurală. Fluidul pleural este apoi analizat sub microscop pentru a identifica cauza. Dacă fluidul sau aerul rămân în spațiul pleural, se poate folosi un tub toracic sau o toracentesă ac, decomprimarea plămânilor.
    Dacă simptomele recurente sau durerea asociată cu o afecțiune cronică (cum ar fi mezoteliomul) devine severă, se poate face o procedură numită pleurodeză. Pleurodeza este o procedură chirurgicală paliativă care implică introducerea unui iritant chimic în spațiul pleural. Inflamația rezultată determină ca cele două straturi să rămână împreună, forțând aerul și lichidul, relaxând capacitatea persoanei de a respira.
    Dacă simptomele persistă, chirurgii pot considera eliminarea completă a pleurei și a pleurului într-o procedură cunoscută sub numele de pleurectomie.