Pagina principala » Pierderea auzului / surditate » Rolul auditivului auditiv în audiere

    Rolul auditivului auditiv în audiere

    Ossicolele auditive sunt un lanț de oase mici în urechea mijlocie care transmit sunetul de la urechea exterioară la urechea interioară prin vibrații mecanice.
    Numele oaselor care cuprind osicile auditive sunt luate din latină. Malleus se traduce la "ciocanul", incusul este "nicvacul", iar scobiturile sunt "etrierul".
    În timp ce este central pentru a auzi, trio-ul oaselor auditive se potrivește într-o zonă care nu este mai mare decât o sămânță portocalie.

    Cum lucrează Ossicolele auditive

    Scopul osiciilor auditive (numit și lanțul osicular) este de a transmite sunetul printr-o reacție în lanț a vibrațiilor care leagă timpanul de urechea interioară și cochlea. Odată ce vibrațiile ajung la cohlee, o cameră goală, asemănătoare cu melcul, plină de lichid, ele sunt transformate în impulsuri nervoase pe care creierul le interpretează ca sunet.
    Reacția în lanț auditiv începe atunci când sunetul ajunge la timpan (membrana timpanică). Presiunea vibrațională este transmisă spre malleus, un os articulat care se flexează la unul dintre cele două îmbinări incudomaleolari.
    Vibrația este apoi trecută în incintă, care se flexează la o altă îmbinare incudomalleolară înainte de a transfera impulsurile în stâlpi, osul căruia nu numai arată ca un etrier, ci este cel mai mic în corp.
    Rolul ossiclesului auditiv este complet când intrarea vibrațională este trecută către cohleea prin fereastra ovală (deschiderea dintre mijlocul și urechea interioară).
    Ossicolele auditive servesc un rol important în auzul în care acestea trec undele de sunet de la aer la miezul plin cu lichid cohleea. Acestea amplifică efectiv vibrațiile cu aproximativ 30 de decibeli (dB) pentru a se adapta acestei tranziții.

    Reglementarea sunetului

    În plus față de facilitarea auzului, oscilele auditive servesc unei funcții de protecție atunci când sunt expuse la zgomote puternice și continue.
    Când se întâmplă acest lucru, mușchii de timpan (numiți stapedius și tensor muschi de timpan) se vor contracta. Strângerea reduce capacitatea timpanului de a vibra, limitând astfel mișcarea osiciilor auditive și impactul sunetului.
    Este important de reținut însă că nu este un răspuns instantaneu. Buclele între timpan și creier și spate trebuie mai întâi să fie stimulate de un zgomot puternic înainte de apariția constricției. Prin urmare, timpanul și auzul nu pot fi protejate de o explozie bruscă și puternică de zgomot.
    Vârsta poate, de asemenea, încetini viteza bucla, făcând persoanele în vârstă mai vulnerabile la afectarea auzului.

    Tulburări ale Ossicolelor Auditive

    Ossicolele auditive pot fi deteriorate ocazional, atât direct, cât și indirect. Leziunile pot duce la pierderea auzului, uneori severe, și pot include:
    • Otoscleroza, o afecțiune prin care oasele auditive devin topite și uneori necesită o intervenție chirurgicală pentru a fi fixată
    • Dislocarea oaselor auditive datorată unei fracturi, traume sau unei infecții cronice
    • Colesteatomul, un chist care se dezvoltă în spatele timpanului și împiedică mișcarea oaselor auditive
    • Perforarea sau infectarea peridaniei (miritis) care reduce impulsurile vibraționale la nivelul oaselor auditive
    • Infecții ale urechii medii care pot determina acumularea de lichide care limitează mișcarea osului auditiv
    • Tulburări genetice care interferează cu dezvoltarea normală a osicolelor auditive
    Articolul următor
    Rolul ceramidelor