Pot să mă calific pentru un transplant de ficat?
Transplanturile de ficat au fost inițial efectuate la sfârșitul anilor 1960, deși au rămas în mare parte experimentale până la mijlocul anilor 1980, când au existat tehnici chirurgicale mai bune și mijloace mai bune de prevenire a respingerii grefei de organe. Astăzi, peste 6.000 de transplanturi de ficat sunt efectuate anual.
Motive motive pentru un transplant de ficat
Deoarece transplanturile de ficat sunt costisitoare și prezintă un risc semnificativ, medicii le recomandă doar ca o ultimă soluție. Aceasta se întâmplă de obicei atunci când ficatul nu mai funcționează și complicațiile cauzate de leziunile hepatice nu mai pot fi controlate.Printre cele mai frecvente motive pentru un transplant de ficat:
- Ciroză în stadiu terminal din orice cauză, inclusiv hepatită cronică B sau C, ciroză alcoolică și boală hepatică nealcoolică grasă. În timp ce ciroza însăși nu este o indicație pentru un transplant, semnele de decompensare (cum ar fi encefalopatia, varicele hemoragice sau ascitele recurente) pot deseori servi drept motivație.
- Anumite tipuri de cancer la ficat, incluzând cholangiocarcinomul, carcinomul hepatocelular (HCC), malignitățile primare hepatocelulare și adenoamele hepatice.
- Insuficiență hepatică fulminantă datorată unei hepatite virale fulminante (A, B, D și rareori C), insuficiență hepatică asociată cu medicația, tromboză hepatică, boală Wilson sau alte cauze.
- Disfuncție severă a conductelor biliare, ducând la ciroză biliară și colangită sclerozantă.
Calificarea pentru un transplant hepatic
Nu este surprinzator faptul ca mai multi oameni au nevoie de transplanturi de ficat decat sunt disponibili pentru transplant. Din acest motiv, experții în domeniul sănătății au dezvoltat Model pentru scorul de boală hepatică finală (MELD), un algoritm utilizează pentru a evalua severitatea bolii cronice de ficat și pentru a contribui la stabilirea priorității pacienților pentru transplant.Se pot utiliza și alte metode de determinare, inclusiv Criteriile din Milano, care califică o persoană bazată în primul rând pe mărimea și / sau un număr de leziuni hepatice (adică nu mai mari de 5 centimetri sau nu mai mult de trei leziuni egale sau mai mici de 3 centimetri în dimensiune).
Deși transplanturile pot fi considerate aplicabile oricărei stări acute sau cronice care cauzează disfuncție hepatică ireversibilă și permanentă, adesea există un șir de lacune în procesul de luare a deciziilor.
Organizația din S.U.A., responsabilă de potrivirea persoanelor cu ficatul disponibil, este Rețeaua Unică pentru partajarea de organe (UNOS). Organizația non-profit funcționează pe bază de contract pentru ca guvernul federal să se potrivească și să aloce organe.
Contraindicații pentru transplantul hepatic
Contraindicațiile pentru transplantul hepatic sunt cele care pot crește probabilitatea decesului pentru destinatar, fie vor conduce probabil la eșecul sau respingerea unui transplant. Printre unele dintre contraindicații absolute pentru transplant:- Alcoolul curent sau dependența de substanțe
- Boală cardiacă severă sau pulmonară
- Cancerul (incluzând unele tipuri de cancer la ficat sau cancer de piele non-melanom)
- Deficiențe congenitale grave și multiple care vor duce probabil la moarte prematură
- Anumite infecții necontrolate sau boli care pun viața în pericol
- Vârsta avansată (mai mare de 65 de ani)
- Insuficiență renală
- Obezitate morbida
- Malnutriție severă
- HIV (deși mai puțin de o problemă pentru pacienții cu control viral susținut)
- Hipertensiune pulmonară severă
- Tulburări psihiatrice severe, necontrolate (sau netratate)
