Pagina principala » Fobiile » Psihologia fricii

    Psihologia fricii

    Frica este o emoție umană puternică și primitivă. Ea ne avertizează cu privire la prezența pericolului și a avut o importanță crucială în menținerea în viață a strămoșilor noștri. Frica poate fi împărțită în două răspunsuri: biochimice și emoționale. Răspunsul biochimic este universal, în timp ce răspunsul emoțional este foarte individual.

    Reacția biochimică

    Frica este o emoție naturală și un mecanism de supraviețuire. Când ne confruntăm cu o amenințare percepută, corpul nostru răspunde în mod specific. Reacțiile fizice la frică includ transpirația, frecvența cardiacă crescută și nivelurile ridicate de adrenalină care ne fac extrem de atenți.

    Acest răspuns fizic este, de asemenea, cunoscut sub numele de "luptă sau zbor", în care corpul tău se pregătește fie să intre în luptă, fie să fugă. Această reacție biochimică este probabil o evoluție evolutivă. Este un răspuns automat care este crucial pentru supraviețuirea noastră.

    Răspuns emoțional

    Răspunsul emoțional la frică este foarte personalizat. Deoarece teama implică unele dintre aceleași reacții chimice în creierul nostru, că emoțiile pozitive precum fericirea și entuziasmul fac, simțind teama în anumite circumstanțe, pot fi văzute ca fiind distractive, ca atunci când urmăriți filmele înfricoșătoare.

    Unii oameni sunt adolescenți cu adrenalină, prosperă în sporturi extreme și în alte situații de emoție care provoacă frica. Alții au o reacție negativă la sentimentul de frică, evitând situațiile care provoacă frică cu orice preț. Deși reacția fizică este aceeași, frica poate fi percepută fie ca fiind pozitivă sau negativă, în funcție de persoană.

    Cauzele fricii

    Frica este incredibil de complexă. Unele temeri pot fi rezultatul unor experiențe sau traume, în timp ce altele pot reprezenta o teamă de altceva în totalitate, cum ar fi pierderea controlului. Cu toate acestea, pot apărea și alte temeri, deoarece ele cauzează simptome fizice, cum ar fi frică de înălțimi, deoarece vă fac să vă simțiți amețit și bolnav în stomac, chiar dacă vizionați un film sau dacă vă uitați la o fotografie și în nici un pericol real.

    Oamenii de știință încearcă să înțeleagă exact ceea ce este frica și ceea ce o provoacă, dar aceasta este o operațiune extrem de dificilă în lumina diferențelor dintre indivizi în ceea ce privește ceea ce se tem și de ce. Nu există niciun acord între oamenii de știință care studiază teama dacă este vorba despre un fel de comportament care este doar observabil sau ceva ce creierul nostru are legat fizic să facă.

    Aclimatizare

    Expunerea repetată la situații similare conduce la familiaritate. Acest lucru reduce dramatic atât reacția de frică, cât și emoția rezultată, ducând adolescenții cu adrenalină să caute emoții noi și mai mari. Formează, de asemenea, baza unor tratamente pentru fobia, care depind de reducerea lentă a răspunsului la frică, făcându-l să se simtă familiar.

    Psihologia fobiilor

    Un aspect al tulburărilor de anxietate poate fi o tendință de a dezvolta o teamă de frică. În cazul în care majoritatea oamenilor tind să experimenteze teama numai în timpul unei situații care este percepută ca fiind înfricoșătoare sau amenințătoare, cei care suferă de tulburări de anxietate se pot teme că vor avea un răspuns de frică. Ei percep răspunsurile lor la frică ca fiind negative și se duc în calea lor pentru a evita aceste răspunsuri.

    O fobie este o răsucire a răspunsului normal al fricii. Frica este îndreptată spre un obiect sau o situație care nu prezintă un pericol real. Deși recunoașteți că frica este nerezonabilă, nu puteți ajuta la reacție. De-a lungul timpului, frica tinde să se înrăutățească pe măsură ce teama de răspunsul fricii se menține.

    Tratarea fobiilor

    Tratamentele de fobie care se bazează pe psihologia fricii tind să se concentreze pe tehnici precum desensibilizarea sistematică și inundațiile. Ambele tehnici lucrează cu răspunsurile fiziologice și psihologice ale corpului pentru a reduce frica.

    • Desensibilizarea sistematică: În acest tratament, sunteți treptat condus printr-o serie de situații de expunere. De exemplu, dacă aveți o teamă de șerpi, puteți petrece prima sesiune vorbind despre șerpi. Încet, în timpul sesiunilor ulterioare, veți fi conduse prin a privi imaginile șerpilor, jucând cu șerpi de jucărie și, eventual, manipulând un șarpe viu. Acest lucru este, de obicei, însoțit de învățarea și aplicarea de noi tehnici de coping pentru a gestiona răspunsul fricii.
    • Inundare: Acesta este un tip de tehnică de expunere care poate fi destul de reușită. Se bazează pe premisa că fobia ta este un comportament învățat și trebuie să-l dezlegi. În inundații, sunteți expus unei cantități enorme de obiect fricos sau expus unei situații temute pentru o perioadă prelungită de timp într-un mediu sigur și controlat până când frica se diminuează. De exemplu, dacă vă este frică de avioane, ați merge oricum într-una. Ideea este să te treci peste anxietatea coplesitoare și panica potențială într-un loc în care trebuie să te confrunți cu frica și să-ți dai seama că ești în regulă. Acest lucru vă poate ajuta să întăriți o reacție pozitivă (nu sunteți în pericol) cu un eveniment temut (fiind pe cer într-un avion), în cele din urmă, trecând peste frica.

      Este important ca astfel de abordări confruntate să fie întreprinse numai cu îndrumarea unui profesionist instruit în domeniul sănătății mintale, deoarece acestea sunt tehnici potențial traumatice. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe, aceștia au o rată excelentă de succes dacă sunteți pregătit să le încercați.