Înțelegerea teoriei Cannon-Bard a emoției
Teoria emoției Cannon-Bard, cunoscută și sub numele de teoria emoțională a Thalamic, este o explicație fiziologică a emoțiilor dezvoltate de Walter Cannon și Philip Bard. Teoria Cannon-Bard afirmă că simțim emoții și prezentăm reacții fiziologice, cum ar fi transpirația, tremurul și tensiunea musculară simultan.
Cum functioneaza teoria Cannon-Bard
Mai precis, se sugerează că emotiile rezultă atunci când talamusul trimite un mesaj către creier ca răspuns la un stimul, rezultând o reacție fiziologică.
De exemplu: Văd un șarpe -> Îmi este frică și încep să tremur.
Conform teoriei Cannon-Bard a emoției, reacționăm la un stimulent și experiență emoțională asociată în același timp.
De exemplu, imaginați-vă că mergeți spre mașina dvs. printr-un garaj de parcare întunecat. Ați auzit sunetele pașilor care au urmat în spatele dvs. și arătați o figură umbroasă care vă urmărește în timp ce vă îndreptați spre mașina dvs. Potrivit teoriei Cannon-Bard a emoției, veți simți în același timp sentimente de frică și de reacție fizică. Veți începe să vă simțiți înfricoșați și inima voastră va începe să curgă. Te grăbești la mașină, blochezi ușile din spatele tău și grăbește-te din garaj pentru a te întoarce acasă.
Teoria Cannon-Bard diferă de alte teorii ale emoției, cum ar fi teoria emoțională a lui James-Lange, care susține că răspunsurile fiziologice apar mai întâi și rezultă și sunt cauza emotiilor.
Cum teoria Cannon-Bard diferă de la alte teorii ale emoției
Teoria lui James-Lange a fost teoria dominantă a emoției la momentul respectiv, dar fiziologul Harvard, Walter Cannon, și doctoratul său, Philip Bard, au considerat că teoria nu reflectă cu exactitate cum au loc experiențele emoționale.
Teoria lui William James a sugerat că oamenii întâmpină o reacție fiziologică ca răspuns la un stimul în mediul înconjurător. Oamenii experimentează apoi un fel de reacție fiziologică la acest stimul, care este apoi marcat ca o emoție. De exemplu, dacă întâlniți un câine mârâit, puteți începe să respirați rapid și să tremurați. Teoria lui James-Lange ar sugera apoi că vei eticheta acele sentimente ca frică.
Munca lui Cannon sugera că emoțiile ar putea fi experimentate chiar și atunci când corpul nu dezvăluie o reacție fiziologică. În alte cazuri, a remarcat el, reacțiile fiziologice la diferite emoții pot fi extrem de similare. Oamenii se confruntă cu transpirații, cu batai de inimă și cu respirație crescută ca răspuns la frică, emoție și furie. Aceste emoții sunt foarte diferite, dar răspunsurile fiziologice sunt aceleași.
Cannon și Bard au sugerat în schimb că experiența emoției nu depinde de interpretarea reacțiilor fiziologice ale corpului. În schimb, ei au crezut că emoția și răspunsul fizic apar simultan și că una nu era dependentă de cealaltă.
Teoria Cannon-Bard a fost formulată ca o reacție la teoria emoțională a lui James-Lange. În cazul în care teoria lui James-Lange reprezintă o explicație fiziologică a emoțiilor, teoria Cannon-Bard reprezintă și abordarea neurobiologică. O altă teorie mai recentă este teoria Schacter-Singer a emoției (cunoscută și ca două factori), care ia o abordare cognitivă pentru a explica emoția.
Teoria Schacter-Singer se bazează pe elemente ale teoriei lui James-Lange și ale teoriei Cannon-Bard, propunând să apară prima excitare fiziologică, dar că astfel de reacții sunt adesea similare pentru diferite emoții. Teoria sugerează că reacțiile fiziologice trebuie să fie etichetate și interpretate cognitiv ca o emoție specială. Teoria subliniază rolul pe care îl joacă cunoașterea și elementele situației în experiența emoției.
