Care este interferența în psihologie?

Interferența este o teorie care explică cum și de ce apare uitarea în memoria pe termen lung. Interferența este un fenomen de memorie în care unele amintiri interferează cu recuperarea altor amintiri. În esență, interferența apare atunci când unele informații fac dificilă rechemarea unui material similar. Asemenea amintiri concurează, făcând ca unii să fie mai greu de memorat sau chiar uitați în întregime. Din acest motiv, unele amintiri pe termen lung nu pot fi preluate în memorie pe termen scurt.

Te-ai găsit vreodată confuză memoria unui eveniment cu altul? Astfel de evenimente pot fi surprinzător de frecvente, mai ales dacă vă confruntați cu o serie de amintiri foarte asemănătoare. Dacă cineva ți-a cerut să-ți amintești ce ai avut pentru micul dejun luni, de exemplu, ai putea să te lupți să-ți amintești, pentru că ai atâtea amintiri similare cu alte mese.

Există multe amintiri diferite, dar similare, codificate în memoria pe termen lung, ceea ce poate face dificilă rechemarea unui anumit eveniment și aducerea acestuia în memorie pe termen scurt.

originile

Care sunt cauzele uitarei? Cercetătorii au fost de mult interesați să înțeleagă nu numai modul în care funcționează memoria, ci și de ce uită uneori oamenii. Teoria interferențelor este doar una dintre explicațiile propuse pentru uitare.

Unele studii importante au contribuit la dezvoltarea teoriei interferențelor. Într-unul din primele studii privind fenomenul de interferență, cercetătorul John A. Bergstrom a participat la sortarea cărților în două grămezi diferite. El a descoperit că schimbarea locației celei de-a doua grămezi a avut ca rezultat o performanță mai lentă, sugerând că învățarea regulilor pentru prima sarcină a interferat cu memoria regulilor pentru a doua sarcină.

În 1900, cercetătorii Muller și Pilzecker au efectuat studii de influență asupra interferențelor retroactive. Ei au descoperit că este mai puțin probabil ca oamenii să-și amintească silabile prostii dacă materialul intervenit a fost prezentat la 10 minute sau mai devreme după sarcina inițială de învățare. Ei au sugerat că acest lucru a indicat că amintirile noi necesită o perioadă de timp pentru a deveni stabilizate în memorie, proces denumit "consolidare".

La sfârșitul anilor 1950, psihologul Benton J. Underwood sa uitat la curba obișnuită de uitare a lui Ebbinghaus și a concluzionat că uitarea a fost influențată nu numai de timp, ci și de informații învățate anterior.

Ceva numit teorie a dezintegrării, de exemplu, elaborează cercetarea Ebbinghaus și sugerează că amintirile se descompun în timp, ducând la uitare. Cu toate acestea, memoria poate fi, de asemenea, susceptibilă la o serie de alte influențe care afectează cât de bine sunt amintite lucrurile și de ce sunt uneori uitate. În timp ce cercetătorii pot controla alți factori într-un cadru de laborator, lumea reală este plină de o varietate de evenimente care pot avea și o memorie de impact.

Multe evenimente pot avea loc între momentul când o memorie este codată și când este rechemat. Cât de rar (dacă vreodată) formezi o amintire și apoi nu înveți nimic nou între formarea acestei memorii și nevoia de a reaminti acele informații? Astfel de condiții, de obicei, au loc artificial în laboratoarele experimentale. Orice număr de evenimente și amintiri formate ar putea juca un rol în interferența cu recuperarea unei memorii.

În viața de zi cu zi, orice număr de evenimente, experiențe și învățări noi pot să apară între formarea actuală a unei memorii și necesitatea de a reaminti că memoria.

Cercetătorii au descoperit că, atunci când intervalele dintre codificare și rechemare sunt completate cu alte informații, atunci există un impact negativ corespunzător asupra memoriei.

Din acest motiv, poate fi dificil să se determine dacă uitarea este din cauza trecerii timpului sau dacă este o consecință a unuia dintre acești factori care intervin. Cercetările sugerează, de exemplu, că amintirile interferante sunt un factor care poate contribui, de asemenea, la uitare.

Există două tipuri diferite de interferențe: interferențe proactive și interferențe retroactive.

Interferențe proactive

Interferența proactivă este atunci când amintirile mai vechi interferă cu recuperarea amintirilor mai noi. Deoarece amintirile mai vechi sunt adesea repetate mai bine și mai puternic cimentate în memoria pe termen lung, este adesea mai ușor să se reamintească informațiile învățate anterior decât cele mai recente.

Interferențele proactive pot face uneori mai dificilă învățarea unor lucruri noi. De exemplu, dacă vă mutați într-o casă nouă, s-ar putea să vă aflați în mod accidental când scrieți vechea adresă în jos la completarea formularelor. Memoria mai veche a adresei anterioare vă face mai greu să vă reamintiți noua adresă.

Interferențe retroactive

Interferența retroactivă este atunci când amintirile mai noi interferează cu recuperarea amintirilor mai vechi. În esență, acest tip de interferență creează un efect înapoi, ceea ce face mai dificilă reamintirea lucrurilor învățate anterior.

În cazul interferențelor retroactive, învățarea lucrurilor noi poate face mai dificilă reamintirea lucrurilor pe care le cunoaștem deja. De exemplu, un muzician ar putea învăța o piesă nouă, doar pentru a constata că piesa nouă face mai dificilă rechemarea unei piese mai vechi, învățate anterior.

Cercetările au constatat că aproximativ 70% din informație este uitată cu 24 de ore de învățare inițială. 

În timp ce interferențele retroactive pot avea un impact dramatic asupra păstrării noilor cunoștințe, există câteva strategii eficiente care pot fi puse în aplicare pentru a minimiza aceste efecte. Suprasolicitarea este o abordare eficientă care poate fi utilizată pentru a reduce interferențele retroactive.

Suprasolicitarea implică repetarea unui material nou trecut punctului de achiziție. Înseamnă să studiezi și să practici ceea ce ai învățat din nou și din nou, chiar și după ce ai obținut suficientă stăpânire a subiectului sau a îndemânării. Acest lucru ajută la asigurarea faptului că informațiile vor fi mai stabile în memoria pe termen lung și vor îmbunătăți recollecția și performanța.

Exemple de interferențe

Există multe exemple diferite despre cum interferențele pot influența viața de zi cu zi. Luați în considerare ce se întâmplă atunci când învățați să faceți ceva nou. Dacă intri în obișnuința de a face ceva incorect, probabil că veți fi mult mai greu să corectați comportamentul și să efectuați corect acțiunile în viitor. Acest lucru se datorează faptului că învățarea anterioară interferează cu capacitatea dvs. de a vă aminti materiale mai recente, un exemplu de interferență proactivă.

Imaginați-vă că un student se pregătește pentru un examen de istorie. Între învățarea informațiilor și luarea testului real, multe lucruri pot avea loc. Un student poate să ia alte ore, să lucreze, să se uite la televizor, să citească cărți, să se angajeze în conversații și să efectueze multe alte activități în această perioadă de intervenție. Pe lângă degradarea generală cauzată de timpul scurs, ar putea apărea alte amintiri care ar putea concura cu materialele pe care le-a învățat elevul pentru examen.

Dacă acest student se întâmplă să fie o istorie majoră, ar fi putut chiar să fi învățat și să studieze materiale pe subiecte similare care ar putea reprezenta o interferență și mai mare.

Deci, atunci când elevul merge să-și ia examenul, poate găsi destul de dificilă rechemarea unor informații. Dacă a învățat un material ulterior care este foarte asemănător cu informațiile originale, amintirea faptelor și a detaliilor pentru examen ar putea fi destul de dificilă. S-ar putea să se fi întâlnit cu bătăliile istorice sau chiar să încerce să-și amintească detalii esențiale despre cum și de ce au avut loc anumite evenimente.

Amintirile formate în intervalul dintre învățare și testare interferează cu amintirile mai vechi, ceea ce face ca rechemarea să fie mult mai dificilă.

Există multe alte exemple de interferență și efectul acesteia asupra amintirilor noastre.

• După schimbarea numărului dvs. de telefon mobil, aveți o perioadă dificilă de reamintire a numărului nou, astfel încât să continuați să oferiți în mod accidental oamenilor vechiul dvs. număr. Memoria vechiului dvs. număr interferează cu abilitatea dvs. de a vă reaminti numărul nou.
• Încercați să memorați o listă de articole de care aveți nevoie pentru a vă ridica la magazin alimentar. În timpul intervenției, se întâmplă, de asemenea, să citiți o nouă rețetă pe site-ul preferat de gătit. Mai târziu, la magazin alimentar, vă aflați în dificultate să vă amintiți elementele de pe lista de cumpărături. Memoria competitivă a ingredientelor rețetei interferează cu amintirea a ceea ce aveți nevoie la magazin.
• Elevii sunt adesea mai predispuși să reamintească informațiile pe care le învață cu puțin timp înainte de examen decât materialele pe care le-au învățat mai devreme în acest termen. În acest caz, informațiile mai noi concurează cu învățarea mai veche.
• Un vorbitor nativ de limba engleză care încearcă să învețe limba franceză ar putea găsi că ei continuă să încerce să aplice regulile limbii lor materne în noua limbă pe care încearcă să o învețe. Memoriile mai vechi interferă cu amintirile noilor informații, ceea ce face mai greu să ne amintim regulile gramaticale pentru noua limbă.

• Un profesor poate lupta pentru a afla numele noilor studenți în fiecare an pentru că îi pătează să le confunde numele studenților ei din anii precedenți.

Cercetare

Cercetătorii au reușit să demonstreze efectele interferenței în numeroase studii. Ele fac adesea acest lucru prin creșterea similarității informațiilor prezentate. De exemplu, participanții pot fi prezentați cu informațiile originale și apoi după o perioadă de timp, prezentate mai multe informații.

Când se testează ceea ce amintesc, interferența este observată mai frecvent atunci când informațiile secundare conțin mai multe asemănări cu materialul original.

Cu cât sunt mai multe amintiri similare, cu atât este mai probabil ca interferențele să aibă loc.

Într-unul dintre cele mai vechi studii asupra teoriei interferențelor de uitare, cercetătorii au avut subiecte memorând o listă de adjective cu două silabe. Ulterior, subiecții au fost rugați să memoreze una dintre cele cinci liste diferite. Unele dintre aceste liste erau foarte asemănătoare cu materialele de test originale, în timp ce altele erau foarte diferite. 

De exemplu, unele liste conțineau sinonime ale cuvintelor originale, unele antonime, iar altele erau doar silabe fără prostii. Ulterior, testele au arătat că rechemarea sa îmbunătățit pe măsură ce diferențele dintre cele două liste au crescut. Cu cât erau mai asemănătoare listele, cu atât mai multă interferență a fost, ducând la mai multe dificultăți cu rechemarea.

Într-un studiu din 2018, cercetătorii au descoperit că interferențele retroactive au avut un impact negativ asupra consolidării învățării și memoriei. După o sarcină de învățare, unii participanți au fost prezentați cu o sarcină de interferență ulterioară la diferite momente de timp. Unii aveau cea de-a doua sarcină de învățare la trei minute după ce au învățat prima informație, în timp ce alții aveau nouă minute după.

Cercetătorii au descoperit că sarcina de interferență a redus performanța memoriei cu până la 20%. Interesant, interferențele au avut tendința de a avea un impact negativ mai mare asupra celor identificați ca "cursanți rapizi" decât a făcut-o pe cei identificați drept "studenți lenți".

Interferențele pot juca un rol proeminent în procesul de învățare. Cercetările sugerează că materialul de învățare anterior poate avea un impact asupra învățării viitoare și, dimpotrivă, informațiile de învățare noi pot afecta învățarea din trecut. Un studiu a constatat că efectele de interferență retroactivă au fost mai profunde la copiii mai mici, dar că aceste efecte s-ar putea diminua odată cu îmbătrânirea populației.

Aplicații

Teoria interferențelor poate avea un număr de aplicații în lumea reală. De la un punct de vedere practic, de zi cu zi, una dintre cele mai bune modalități de a vă îmbunătăți memoria pentru ceva este de a face să iasă în evidență. Dacă încercați să vă amintiți ceva și doriți să evitați efectele interferențelor, căutați o modalitate de a adăuga noutate. Realizarea unei cântece, rimei sau mnemoniei este o modalitate de a vă ajuta să faceți ceea ce studiați în memoria dvs..

A face memorabil și mai puțin asemănător cu alte amintiri, ar putea deveni mai ușor de reținut. Sesiunile de practică regulată pot fi, de asemenea, utile pentru promovarea supraproteziilor și reducerea probabilității ca noi amintiri să interfereze cu ceea ce învățați acum.

Un cuvânt de la Verywell

În timp ce interferența este doar o explicație pentru motivul pentru care uităm, este unul important. Concurența dintre amintirile similare ar putea face mult mai dificilă reamintirea lucrurilor pe care le-ați învățat în trecut. Această interferență poate, de asemenea, face mult mai dificilă reamintirea unor amintiri mai recente, ceea ce poate face dificilă învățarea. Studiile în setările de laborator susțin existența și impactul interferențelor, dar în situațiile din lumea reală este mult mai dificil de stabilit cât de mult din uitare poate fi legată de efectele interferențelor.

Cum funcționează memoria umană