Biopsihologie (creier și comportament)

Biopsihologia este o ramură a psihologiei care analizează modul în care creierul, neurotransmițătorii și alte aspecte ale biologiei noastre influențează comportamentele, gândurile și sentimentele noastre. Acest domeniu al psihologiei este deseori referit printr-o varietate de nume, inclusiv biopsihologie, psihologie fiziologică, neuroștiințe comportamentale și psihobiologie. Biopsihologii analizează adesea modul în care procesele biologice interacționează cu emoțiile, cognițiile și alte procese mentale.

Domeniul biopsihologiei este legat de alte domenii, inclusiv psihologia comparativă și psihologia evolutivă.

Scurt istoric

În timp ce biopsihologia ar putea părea o dezvoltare destul de recentă, datorită introducerii unor instrumente și tehnologii avansate pentru examinarea creierului, rădăcinile câmpului datează de mii de ani până la vremea filozofilor timpurii. În timp ce considerăm sinonimul minții și al creierului, filosofii și psihologii au dezbătut mult ceea ce era cunoscut ca problema minții / corpului. Cu alte cuvinte, filosofii și alți gânditori se întrebau ce relație a fost între lumea mentală și lumea fizică.

Viziunile filozofilor

Un lucru important este să ne amintim că este destul de recent în istoria omenirii că oamenii au ajuns să înțeleagă locația reală a minții. Aristotel, de exemplu, a învățat că gândurile și sentimentele noastre au apărut din inimă. Gânditorii greci, cum ar fi Hippocrates și mai târziu, Platon, au sugerat că creierul este locul unde mintea stă și că a servit ca sursă a tuturor gândirii și acțiunii.

Gânduri ulterioare, cum ar fi Rene Descartes și Leonardo da Vinci, au introdus teorii despre funcționarea sistemului nervos. În timp ce aceste teorii devreme s-au dovedit greșite, au stabilit ideea importantă că stimularea exterioară ar putea conduce la răspunsuri musculare. A fost Descartes care a introdus conceptul de reflex, deși mai târziu cercetătorii au demonstrat că maduva spinării a jucat un rol critic în aceste răspunsuri musculare.

Legătura cu comportamentul uman

Cercetătorii au devenit, de asemenea, interesați să înțeleagă modul în care diferite părți ale creierului controlează comportamentul uman. O încercare timpurie pentru a înțelege acest lucru a dus la dezvoltarea unei pseudosciințe cunoscute sub numele de phrenologie. Potrivit acestui punct de vedere, anumite facultăți umane ar putea fi legate de umflături și crestături ale creierului care ar putea fi resimțite pe suprafața craniului.

În timp ce frenologia a devenit destul de populară, ea a fost de asemenea în curând respinsă de alți oameni de știință. Cu toate acestea, ideea că anumite părți ale creierului au fost responsabile pentru anumite funcții a jucat un rol important în dezvoltarea cercetării viitoare a creierului.

Cazul celebru al lui Phineas Gage, un lucrător de cale ferată care a suferit o leziune cerebrală devastatoare, a avut de asemenea o influență asupra înțelegerii noastre asupra modului în care daunele cauzate anumitor părți ale creierului ar putea influența comportamentul și funcționarea.

Cercetări mai noi

De la aceste influențe timpurii, cercetătorii au continuat să facă descoperiri importante despre modul în care funcționează creierul și fundamentele biologice ale comportamentului. Cercetările privind evoluția, localizarea funcției cerebrale, neuronii și neurotransmițătorii au avansat înțelegerea noastră cu privire la modul în care procesele biologice influențează gândurile, emoțiile și comportamentele.

Dacă sunteți interesat în domeniul biopsihologiei, atunci este important să aveți o înțelegere a proceselor biologice, precum și a anatomiei și fiziologiei de bază. Trei dintre cele mai importante componente de înțeles sunt creierul, sistemul nervos și neurotransmițătorii.

Creierul și sistemul nervos

Sistemul nervos central este compus din creier și măduva spinării. Partea exterioară a creierului este cunoscută sub numele de cortexul cerebral. Această porțiune a creierului este responsabilă pentru funcționarea în cunoaștere, senzație, abilități motorii și emoții.

Creierul este format din patru lobi:

1. Lob frontal: Această porțiune a creierului este implicată în abilitățile motorii, cunoașterea la nivel superior și limbajul expresiv.
2. Lobul occipital: Această porțiune a creierului este implicată în interpretarea stimulilor și informațiilor vizuale.
3. Lobul parietal: Această porțiune a creierului este implicată în procesarea informațiilor senzoriale tactile, cum ar fi presiunea, atingerea și durerea, precum și alte câteva funcții.
4. Lobul temporal: Această porțiune a creierului este implicată în interpretarea sunetelor și limbii pe care o auzim, procesarea memoriei, precum și alte funcții.

O altă parte importantă a sistemului nervos este sistemul nervos periferic, care este împărțit în două părți:

• Divizia motor (eferentă) conectând sistemul nervos central la mușchi și glande.
• Diviziunea senzorială (aferentă) transportă toate tipurile de informații senzoriale către sistemul nervos central.

Există o altă componentă a sistemului nervos cunoscut ca sistemul nervos autonom, care reglementează procesele automate, cum ar fi ritmul cardiac, respirația și tensiunea arterială. Există două părți ale sistemului nervos autonom:

• Sistemul nervos simpatic, care controlează răspunsul "luptă sau zbor". Acest reflex pregătește corpul pentru a răspunde pericolului din mediul înconjurător.
• Sistemul nervos parasimpatic lucrează pentru a aduce organismul înapoi la o stare de odihnă și reglementează procese precum digestia.   

Neurotransmițătorii

De asemenea, importante în domeniul biopsihologiei sunt acțiunile neurotransmițătorilor. Neurotransmițătorii transporta informații între neuroni și permit transmiterea mesajelor chimice dintr-o parte a corpului către creier și invers.

Există o varietate de neurotransmițători care afectează organismul în moduri diferite. De exemplu, neurotransmitatorul dopamina este implicat în mișcare și învățare. Cantități excesive de dopamină au fost asociate cu tulburări psihice, cum ar fi schizofrenia, în timp ce prea puțină dopamină este asociată cu boala Parkinson. Un biopsiholog ar putea studia diferiții neurotransmițători pentru a determina efectele lor asupra comportamentului uman.

Oportunități de carieră în biopsihologie

Dacă sunteți interesat de o carieră în domeniul biopsihologiei, atunci aveți destul de multe opțiuni diferite. Unii care intră în acest tip de câmp aleg să lucreze în cercetare unde pot lucra la o universitate, o companie farmaceutică, o agenție guvernamentală sau altă industrie. Alții aleg să lucreze cu pacienții pentru a ajuta pe cei care au suferit un anumit tip de leziuni cerebrale sau boli care au avut un impact asupra comportamentului și funcționării lor.

Următoarele sunt doar câteva dintre specializările de carieră legate de biopsihologie:

• Psiholog comparativ: Se uită la comportamentele diferitelor specii și le compară între ele și cu oamenii.
• Psiholog evolutiv: Examinează bazele evolutive ale comportamentului.
• Neuroșticianul comportamental: Analizează modul în care creierul, sistemul nervos și alte organe influențează comportamentul.
• Neurolog: Tratează pacienții cu leziuni sau boli care afectează creierul și sistemul nervos.
• Neuroșticianul cognitiv: Investigați activitatea creierului și scanează pentru a studia modul în care oamenii gândesc, învață și rezolvă problemele.

Un cuvânt de la Verywell

Biopsihologia reprezintă una dintre căile importante de gândire despre psihologie. Această perspectivă în psihologie a permis cercetătorilor să obțină o mai bună înțelegere a modului în care creierul și sistemul nervos influențează comportamentul uman.

Prin studierea funcționării normale a creierului, precum și a modului în care boala cerebrală și prejudiciul influențează comportamentele, sentimentele și gândurile, cercetătorii sunt capabili să vină cu noi modalități de tratare a problemelor potențiale care ar putea apărea.