Confuzia identității vs. rolurile
Identitatea vs. confuzia este a cincea etapă a ego-ului în conformitate cu teoria psiho-socială a psihologului Erik Erikson. Această etapă are loc în timpul adolescenței cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani. În această etapă, adolescenții își explorează independența și dezvoltă un sentiment de sine.
Potrivit lui Erikson, oamenii progresează printr-o serie de etape, pe măsură ce cresc și se schimbă pe tot parcursul vieții. În fiecare etapă, oamenii se confruntă cu un conflict de dezvoltare care trebuie rezolvat pentru a dezvolta cu succes virtutea primară a acelei etape. El a fost interesat de modul în care interacțiunea socială și relațiile afectează dezvoltarea și creșterea.
Ce este identitatea Eului?
Unul dintre elementele principale ale teoriei etapelor psihosociale a lui Erikson este dezvoltarea identității ego-ului. Este sentimentul conștient de sine pe care îl dezvoltăm prin interacțiunea socială, care se schimbă în mod constant datorită experiențelor noi și a informațiilor pe care le dobândim în interacțiunile noastre zilnice cu alții.
În etapa identității versus confuzie, conflictul se concentrează pe dezvoltarea unei identități personale. Finalizarea cu succes a acestei etape conduce la un puternic sentiment de sine care va rămâne pe tot parcursul vieții.
O privire mai clară asupra fazei de identitate vs. confuzie
- Conflictul psihosocial: Identitate versus confuzie
- Întrebare majoră: "Cine sunt?"
- Virtutea de bază: Fidelitate
- Evenimente importante): Relații sociale
Pe măsură ce aceștia trec de la copilărie la vârsta adultă, adolescenții pot începe să se simtă confuzi sau nesiguri despre ei înșiși și despre modul în care se încadrează în societate. Pe măsură ce încearcă să stabilească un sentiment de sine, adolescenții pot experimenta diferite roluri, activități și comportamente. Potrivit lui Erikson, acest lucru este important pentru procesul de formare a unei identități puternice și pentru dezvoltarea unui sentiment de direcție în viață.
Dezvoltare în anii adolescenței
Comportamentul adolescentului pare adesea imprevizibil și impulsiv, însă toate acestea fac parte din procesul de identificare a identității personale. Părinții și membrii familiei continuă să exercite o influență asupra modului în care adolescenții se simt despre ei înșiși, dar și forțele exterioare devin deosebit de importante în această perioadă. Prietenii, grupurile sociale, colegii de școală, tendințele societății și chiar cultura populară joacă un rol în modelarea și formarea unei identități.
Cei care primesc încurajarea și întărirea corespunzătoare prin explorarea personală vor ieși din această etapă cu un sentiment puternic de sine și un sentiment de independență și control. Cei care rămân nesiguri de convingerile și dorințele lor vor rămâne nesiguri și confuzi în legătură cu ei înșiși și cu viitorul.
Rezolvarea crizei în această etapă de dezvoltare implică angajarea într-o anumită identitate. Acest lucru ar putea implica angajarea într-o cale de carieră, să decidă ce grupuri sociale să se asocieze și chiar să dezvolte un sentiment al stilului personal.
Cei care au succes dezvoltă fidelitate, o virtute psihologică caracterizată prin abilitatea de a se relaționa cu ceilalți și de a forma relații autentice. Această abilitate joacă un rol important în etapa viitoare cunoscută sub numele de intimitate versus izolare.
Deci, ce se întâmplă cu cei care nu ajung să formeze cu succes o identitate în acest moment al dezvoltării? Copiii cărora nu li se permite să exploreze și să testeze identități diferite ar putea rămâne cu ceea ce Erikson menționează drept confuzie în rol. Acești indivizi nu sunt siguri cine sunt sau ce-i plac. Ei tind să se îndepărteze de la un loc de muncă sau de la o relație la alta, niciodată sigur de ceea ce vor să facă cu viața lor. În loc să simtă un sentiment de coerență personală, ei se simt dezamăgiți și confuzi în legătură cu locul lor în viață.
