Importanța și beneficiile empatiei

Omul fără adăpost stătea pe colțul străzii într-o haină zdrențuită, mult prea subțire pentru ziua de iarnă agitată. Părea obosit în timp ce ridică un semn simplu de carton, care citea: "Dați-mi norocul, totul ajută." Pe măsură ce mergeam, micul nostru grup de prieteni și cunoștințe se opri pentru a da bărbatului câteva dolari.

Majoritatea dintre noi am simțit empatie și compasiune instantanee pentru om. În afară de soțul unui cunoscut, care se întoarse din dezgust, râzând că persoanele fără adăpost erau doar calificați pentru a lucra în sistem. "Probabil că face mai mulți bani decât mine", a continuat să se înfurie pe măsură ce am plecat. Cunoașterea îi înlătura ochii, stânjenită de comportamentul frig și rău al soțului.

De ce, atunci când vedem o altă persoană care suferă, unii dintre noi sunt capabili să ne imaginăm instantaneu în cealaltă persoană și să simțim simpatia pentru durerea lor, în timp ce alții rămân indiferenți și necăjiți?

Empatia este cheia.

Suntem, în general, destul de bine înzestrați cu propriile sentimente și emoții. Dar empatia ne permite să "umblăm cu un kilometru în pantofii celuilalt", ca să spunem așa. Ne permite să înțelegem emoțiile pe care o simte o altă persoană.

Pentru mulți dintre noi, văzând o altă persoană în durere și răspunzând cu indiferență sau chiar cu ostilitate totală pare complet incomprehensibilă. Dar faptul că unii oameni răspund astfel arată în mod clar că empatia nu este un răspuns universal la suferința altora.

Deci, de ce simțim empatie? De ce conteaza? Și ce impact are asupra comportamentului nostru?

Ce implică Empatia

Empatia implică abilitatea de a înțelege emoțional ceea ce se confruntă cu o altă persoană. În esență, vă pune în poziția altcuiva și simțiți ce trebuie să se simtă.

Termenul empatie a fost introdusă pentru prima dată în 1909 de către psihologul Edward B. Titchener ca o traducere a termenului german Einfühlung (adică "sentimentul"). Deci, cum diferă simpatia și empatia? Simpatia implică mai mult o conexiune pasivă, în timp ce empatia implică în general o încercare mult mai activă de a înțelege o altă persoană.

Potrivit unor experți, empatia este definită ca:

• "... un observator reacționează emoțional deoarece percepe că o altă persoană se confruntă sau este pe cale să experimenteze o emoție". - Ezra Stotland, 1969
• "... o încercare a unui singur sine conștient de a înțelege fără prejudecăți experiențele pozitive și negative ale altui sine". - Lauren Wispe, 1986
• "... un răspuns afectiv mai potrivit pentru situația altcuiva față de propria persoană". - Martin Hoffman, 1987

De ce este important

Ființele umane sunt cu siguranță capabile de comportament egoist, chiar crud. O scanare rapidă a oricărui ziar cotidian dezvăluie rapid numeroase acțiuni necinstite, egoiste și oneroase. Întrebarea atunci este motivul pentru care nu ne angajăm cu toții în comportamente de auto-servire tot timpul? Ce ne face să simțim durerea altcuiva și să răspundem cu bunătate?

Numeroase teorii au fost propuse pentru a explica empatia. Cele mai vechi explorări ale subiectului s-au axat pe conceptul de simpatie. Filosoful Adam Smith a sugerat că simpatia ne permite să experimentăm lucruri pe care niciodată nu am putea să le simțim pe deplin. Sociologul Herbert Spencer a sugerat că simpatia a servit o funcție adaptivă și a ajutat la supraviețuirea speciei.

Abordările mai recente se concentrează asupra proceselor cognitive și neurologice care stau în spatele empatiei. Cercetătorii au descoperit că diferite regiuni ale creierului joacă un rol important în empatie, incluzând cortexul cingular anterior și insula anterioară.

Empatia duce la sprijinirea comportamentului, care beneficiază de relații sociale. Suntem în mod natural creaturi sociale. Lucrurile care ne ajută în relațiile noastre cu alte persoane ne ajută și noi. Atunci când oamenii simt empatie, ei sunt mult mai probabil să se angajeze în comportamente prosocială care sunt în beneficiul altora. Lucruri precum altruismul și eroismul sunt, de asemenea, legate de simțul empatiei față de ceilalți.

De ce am uneori lipsa de empatie

Așa cum povestea de la începutul articolului ilustrează, nu toată lumea simte empatie în fiecare situație. Sotul meu de cunoștință nu simțea nici o simpatie, empatie sau compasiune pentru omul fără adăpost tremurând pe o stradă rece de iarnă și chiar exprima ostilitate față de el. De ce este faptul că simțim empatie pentru unii oameni, dar nu pentru alții? Un număr de factori diferiți joacă un rol. Cum percepem cealaltă persoană, cum îi atribuim comportamentele, ce dăm vina pentru situația celeilalte persoane și că experiențele și așteptările noastre trecute intră în joc.

La nivelul cel mai de bază, se pare că există doi factori principali care contribuie la capacitatea noastră de a experimenta empatie: genetică și socializare. În mod esențial, se reduce veniturile vechi și vechi ale naturii și se îngrijește. Părinții noștri transmit gene care contribuie la personalitatea noastră generală, inclusiv înclinația spre simpatie, empatie și compasiune. Pe de altă parte, suntem de asemenea socializați de părinții noștri, de colegii noștri, de comunitățile noastre și de societate. Cum îi tratăm pe alții și cum ne simțim despre ceilalți este adesea o reflectare a credințelor și a valorilor care au fost instilate la o vârstă foarte fragedă. 

Câteva motive pentru care uneori oamenii nu au empatie:

• Suntem victime ale prejudecăților cognitive: Uneori felul în care percepem lumea din jurul nostru este influențată de o serie de prejudecăți cognitive. De exemplu, adesea atribuim eșecurile altor persoane la caracteristicile interne, în timp ce acuzăm propriile neajunsuri față de factorii externi. Aceste prejudecăți pot face dificilă constatarea tuturor factorilor care contribuie la o situație și a face mai puțin probabil ca vom putea vedea o situație din perspectiva altei.
• Noi dezumanizăm victimele: Oamenii sunt, de asemenea, victime ale capcanei de a gândi că oamenii care sunt diferiți de noi nu simt și nu se comportă la fel ca și noi. Acest lucru este deosebit de comun în cazurile în care alte persoane sunt fizic îndepărtate de noi. Când privim rapoartele despre un dezastru sau un conflict într-o țară străină, s-ar putea să fim mai puțin probabil să simțim empatie dacă ne gândim că cei care suferă sunt fundamental diferiți decât noi.
• Răspundem victimelor: Uneori, când o altă persoană a suferit printr-o experiență teribilă, oamenii fac greșeala de a acuza victima pentru circumstanțele sale. Cât de des ați auzit de oameni întrebarea ce ar putea fi făcut victimă crimei pentru a provoca un atac? Această tendință se datorează nevoii noastre de a crede că lumea este un loc corect și just. Dacă credem că oamenii obțin ceea ce merită și merită ceea ce primesc, ne face să ne gândim că astfel de lucruri teribile nu s-ar putea întâmpla niciodată.

În timp ce empatia poate eșua uneori, majoritatea oamenilor sunt capabili să se empatizeze cu ceilalți într-o varietate de situații. Această abilitate de a vedea lucrurile din perspectiva unei alte persoane și de a simpa emoțiile altora joacă un rol important în viața noastră socială. Empatia ne permite să înțelegem pe alții și, destul de des, ne obligă să luăm măsuri pentru a ușura suferința altei persoane.