Tulburare de personalitate paranoidă
Tulburarea de personalitate paranoidă este o afecțiune cronică și omniprezentă, caracterizată prin modele disruptive de gândire, comportament și funcționare. Această afecțiune se crede că afectează între 1 și 2% dintre adulții din S.U.A. Simptomele pot adesea să semene cu schizofrenia, iar unele cercetări arată că poate exista o legătură genetică între cele două tulburări. Persoanele cu tulburare de personalitate paranoidă prezintă un risc mai mare pentru depresie, abuz de substanțe și agorafobie.
Simptome
Persoanele cu tulburare de personalitate paranoică experimentează de obicei:
- Neîncredere cronică și perpetuă și suspiciunea altora.
- Sentimentele că sunt mințite, înșelate sau exploatate de alte persoane.
- Poate crede că prietenii, familia și partenerii romantici nu sunt de încredere și necredincioși.
- Izbucniri de furie ca răspuns la înșelăciunea percepută.
- Deseori descrisă ca rece, gelos, secretiv și serios.
- Căutați înțelesuri ascunse în gesturi și conversații.
tratamente
Tulburarea de personalitate paranoidă este în general tratată cu psihoterapie. Terapia cognitiv-comportamentală este adesea eficientă pentru a ajuta persoanele să ajusteze modelele de gândire distorsionate și comportamentele maladaptive.
Terapia comportamentală cognitivă (CBT) este un tip de tratament psihoterapeutic care ajută pacienții să înțeleagă gândurile și sentimentele care influențează comportamentele. CBT este frecvent utilizat pentru a trata o gamă largă de afecțiuni, inclusiv fobii, dependențe, depresie și anxietate. Terapia comportamentală cognitivă este, în general, pe termen scurt și se concentrează pe ajutarea clienților să facă față unei probleme foarte specifice. În cursul tratamentului, oamenii învață cum să identifice și să schimbe modelele de gândire distructive sau deranjante care au o influență negativă asupra comportamentului.
Cognitive Behavior Therapy Basics
Conceptul care stă la baza CBT este că gândurile și sentimentele noastre joacă un rol fundamental în comportamentul nostru. De exemplu, o persoană care își petrece mult timp gândindu-se la accidente de avion, accidente pe pistă și alte dezastre de aer se pot evita călătoriile cu avionul.
Scopul terapiei comportamentale cognitive este de a învăța pacienții că, în timp ce nu pot controla fiecare aspect al lumii din jurul lor, ei pot prelua controlul asupra modului în care interpretează și tratează lucrurile în mediul lor.
Potrivit Asociației britanice de psihoterapii comportamentale și cognitive, "psihoterapia cognitivă și comportamentală reprezintă o serie de terapii bazate pe concepte și principii derivate din modelele psihologice ale emoției și comportamentului uman. Acestea includ o gamă largă de abordări de tratament pentru tulburările emoționale, un continuu de la psihoterapia individuală structurată la materialul de auto-ajutor ".
Există o serie de abordări diferite pentru CBT, care sunt utilizate în mod regulat de profesioniștii din domeniul sănătății mintale. Aceste tipuri includ:
- Rational Emotive Behavior Therapy (REBT)
- Terapia cognitivă
- Terapia multimodală
Inițial, unii pacienți sugerează că, în timp ce aceștia recunosc că anumite gânduri nu sunt raționale sau sănătoase, simpla conștientizare a acestor gânduri nu ușurează oprirea acestora. Este important de reținut că CBT nu implică doar identificarea acestor modele de gândire; se concentrează pe utilizarea unei game largi de strategii pentru a ajuta clienții să depășească aceste gânduri. Astfel de strategii pot include jurnalizarea, jocurile de rol, tehnicile de relaxare și distragerile mintale.
Tratamente suplimentare
Alte abordări terapeutice includ terapia de grup și terapia psihodinamică.
În unele cazuri, medicamentul este utilizat în combinație cu psihoterapia. Medicamentele prescrise în mod obișnuit au inclus antidepresive, antipsihotice și medicamente anti-anxietate. Numai medicamentele nu sunt un tratament recomandat pentru tulburările de personalitate și sunt utilizate cel mai bine în combinație cu psihoterapia.
