Cele 5 clase majore de antidepresive

Un antidepresiv, așa cum sugerează și numele, este un tip de medicament utilizat în principal pentru tratamentul depresiei. Depresia este o tulburare obișnuită care afectează chimia și funcția creierului. Antidepresivele pot ajuta la corectarea disfuncției prin modificarea circuitelor și a substanțelor chimice care transmit semnale de-a lungul căilor nervoase către creier.

Antidepresivele sunt grupate în clase bazate pe modul în care acestea afectează chimia creierului. În timp ce antidepresivii dintr-o clasă vor avea tendința de a avea efecte secundare similare și mecanisme de acțiune, există diferențe în structurile lor moleculare care pot influența cât de bine este absorbit, diseminat sau tolerat de droguri în diferite persoane.

Există cinci clase majore de antidepresiv și altele care sunt mai puțin utilizate frecvent. Fiecare are propriile beneficii, riscuri și utilizări adecvate. Deși unele pot fi considerate opțiuni preferate, selecția de medicamente poate varia în funcție de simptomele dvs., de istoricul tratamentului și de tulburările psihice coexistente.

Cum funcționează antidepresivele

Există trei molecule de bază, cunoscute chimic ca monoamine, despre care se crede că sunt implicate în reglementarea dispoziției. Acestea acționează în primul rând ca neurotransmițători, care transmit literalmente semnale nervoase către receptorii lor corespunzători din creier. Antidepresivele acționează prin influențarea acestor neurotransmițători, care includ:

• Serotonina, neurotransmițătorul al cărui rol este de a regla starea de spirit, apetitul, somnul, memoria, comportamentul social și dorința sexuală
• norepinefrina, care influențează vigilența și funcția motorie și ajută la reglarea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac ca răspuns la stres
• Dopamina, care joacă un rol central în luarea deciziilor, motivația, excitarea și semnalizarea plăcerii și a recompensei

La persoanele cu depresie, disponibilitatea acestor neurotransmițători în creier este caracteristic scăzută. Antidepresivele funcționează prin creșterea disponibilității unuia sau mai multora dintre acești neurotransmițători în moduri diferite, distincte.

Dintre cele cinci clase majore de antidepresive, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) și inhibitorii recaptării serotoninei și ale norepinefrinei (SNRI) sunt cele mai frecvent prescrise, în special în tratamentul de primă linie.

Alte medicamente antidepresive pot fi utilizate în cazul în care aceste medicamente eșuează sau în cazurile de depresie inoperabilă (cunoscută și sub numele de depresie rezistentă la tratament).

Înțelegerea Chimiei Depresiei

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)

Există o serie de antidepresive care acționează prin împiedicarea reabsorbției (reabsorbției) neurotransmițătorilor în organism. Recunoscute colectiv ca inhibitori ai reabsorbției, ele împiedică recaptarea unuia sau mai multor neurotransmițători, astfel încât să fie disponibile mai mult și mai active în creier.

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) acționează prin inhibarea specifică a recaptării serotoninei. SSRI sunt o clasă mai recentă de antidepresive dezvoltate pentru prima dată în anii 1970.

Exemplele includ:

• Prozac (fluoxetină)
• Paxil (paroxetină)
• Zoloft (sertralină)
• Celexa (citalopram)
• Luvox (fluvoxamină)
• Lexapro (escitalopram)
• Viibryd (vilazodonă)

SSRI au tendința de a avea mai puține efecte secundare decât antidepresivele mai vechi, dar sunt încă cunoscute greață, insomnie, nervozitate, tremor și disfuncție sexuală.

În plus față de tratarea depresiilor, SSRI sunt, de asemenea, uneori utilizate pentru a trata tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), tulburarea de anxietate generalizată (GAD), tulburările de alimentație și ejacularea prematură. De asemenea, s-au dovedit utile în timpul recuperării accidentului.

Inhibitorii de recaptare a serotoninei și a noradrenalinei (SNRI)

Inhibitorii de recaptare a serotoninei și a norepinefrinei (SNRI) funcționează în mod similar cu SSRI, cu excepția faptului că inhibă reabsorbția atât a noradrenalinei cât și a serotoninei. Primul SNRI a fost aprobat de FDA în decembrie 1993.

Creșterea niveiului de norepinefrină în tandem la nivelurile de serotonină poate fi deosebit de utilă sau persoanele cu retard psihomotor (încetinirea mișcării fizice și a gândirii).

Exemple de SNRI includ:

• Effexor (venlafaxină)
• Cymbalta (duloxetină)
• Pristiq (desvenlafaxină)
• Savella (milnacipran)
• Fetzima (levomilnacipran)

Reacțiile adverse frecvente ale SNRI includ greață, somnolență, oboseală, constipație și gură uscată.

Unele SNRI-uri, cum ar fi Cymbalta, pot fi, de asemenea, utilizate pentru a trata durerea cronică, o afecțiune strâns legată de dezvoltarea depresiei. De asemenea, s-au dovedit utile în tratarea anxietății generalizate, a tulburării de stres post-traumatic (PTSD), a tulburării de anxietate socială (SAD), a tulburării de panică și a durerii nervoase asociate cu fibromialgia.

Antidepresive triciclice (TCA)

Antidepresivele triciclice (TCA) sunt o clasă mai veche de droguri descoperită pentru prima dată în anii 1950. Ele au fost numite după structura lor chimică, care este compusă din trei inele interconectate de atomi.

TCAs funcționează în mod similar cu inhibitorii recaptării prin faptul că blochează absorbția serotoninei și a norepinefrinei în celulele nervoase, precum și un alt neurotransmițător cunoscut sub numele de acetilcolină (care ajută la reglarea mișcării mușchilor scheletici).

Exemple de TCA includ:

• Elavil (amitriptilină)
• Norpramin (desipramină)
• Asendin (amoxapină)
• Anafranil (clomipramina)
• Pamelor (nortriptyline)
• Tofranil (imipramină)
• Vivactil (protriptilina)
• Surmontil (trimipramină)
• Sinequan (doxepin)

Ludiomil (maprotiline) aparține aceleiași clase ale medicamentului, dar este mai adecvat descris ca a antidepresiv tetraciclic (TeCA) din cauza celui de-al patrulea inel atomic.

Simptomele frecvente includ constipație, gură uscată, vedere încețoșată, somnolență, amețeli și creștere în greutate. În unele cazuri, se pot produce și bătăi neregulate ale inimii, scăderea tensiunii arteriale și convulsii.

În plus față de utilizarea lor în depresie, antidepresivele triciclice pot ajuta la tratarea durerii cronice. De asemenea, acestea au fost utilizate odată în mod obișnuit la copiii cu hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), dar au fost înlocuiți de atunci cu medicamente mai eficiente, cu mai puține efecte secundare.

Inhibitorii inhibitorilor de monoaminooxidază (MAOI)

Una dintre primele clase de antidepresive dezvoltate a fost inhibitorii de monoaminooxidază (MAOI). Această clasă antidepresivă, descoperită pentru prima dată în anii 1950, inhibă acțiunea unei enzime numite monoaminooxidază, al cărei rol este de a descompune monoaminele. Prin blocarea acestui efect, mai mulți neurotransmițători sunt disponibili pentru utilizarea în reglarea dispoziției.

Exemple de IMAO includ:

• Nardil (fenelzină)
• Parnatul (tranilcipromina)
• Marplan (izocarboxazid)
• Emsam (selegilină)

IMAO sunt mai puțin utilizate din cauza reacțiilor potențial severe cu alimente bogate în tiramină. Dacă sunt luate în mod necorespunzător, IMAO pot determina creșterea tiraminei, declanșând creșteri critice ale tensiunii arteriale.

Pentru a evita acest lucru, tratamentul cu MAOI implică, de obicei, restricții alimentare. Alte reacții adverse includ greață, amețeli, somnolență, agitație și insomnie.

În ciuda riscurilor, IMAO s-au dovedit utile în tratarea agorafobiei, fobiei sociale, bulimiei, PTSD, tulburării de personalitate limită și depresiei bipolare. Chiar și așa, utilizarea sa este de obicei rezervată atunci când alte opțiuni antidepresive au eșuat.

Atipice antidepresive

Există și alte antidepresive destul de noi care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile enumerate mai sus. În general descriși ca antidepresive atipice, ele afectează nivelurile de serotonină, norepinefrină și dopamină în moduri unice.  

Exemplele includ:

• Wellbutrin (bupropion), clasificat ca a inhibitor de recaptare a dopaminei, este utilizat pentru a trata depresia și tulburarea afectivă sezonieră, precum și un ajutor pentru renunțarea la fumat.
• Remeron (mirtazapina) este a noradrenergic utilizat pentru depresie majoră, care blochează receptorii epinefrinei hormonului de stres (adrenalină) pe creier.
• Oleptro (trazodonă) și Brintellix (vortioxetină) sunt inhibitorul de serotonină și inhibitorii recaptării (SARI) utilizate pentru depresia majoră, ambele inhibând recaptarea serotoninei și blocând receptorii adrenergici.
• Symbax combină fluoxetina SSRI cu fluoxetina antipsihotică pentru a trata depresia bipolară sau depresia rezistentă la tratament.

Efectele secundare pot varia în funcție de tipul de medicament, dar pot include amețeli, gură uscată, insomnie, greață, vărsături, constipație, vedere încețoșată, creștere în greutate și disfuncție sexuală.

Alegerea antidepresivului potrivit

Există mai mulți factori care merg în alegerea antidepresivului potrivit. Șeful lor este tolerabilitatea. Deoarece multe antidepresive sunt la fel de eficiente în tratarea depresiei, un accent mai mare este pus pe prescrierea medicamentelor cu cele mai puține efecte secundare pe termen scurt și lung.

Acest lucru este valabil mai ales în cazurile de greață și creștere în greutate, ambele putând afecta calitatea vieții persoanei și duc la întreruperea prematură a tratamentului.

Antidepresivele nu trebuie folosite niciodată singure pentru a trata depresia majoră, ci mai degrabă în legătură cu psihoterapia, strategiile de auto-ajutorare, sprijinul social și tratamentul condițiilor coexistente (cum ar fi durerea cronică, anxietatea, tulburarea bipolară și tulburările de personalitate).

Risc și considerații

Antidepresivele sunt uneori utilizate în asociere cu alte medicamente pentru tratarea unei varietăți de afecțiuni. În unele cazuri, utilizarea combinată a medicamentelor care efectuează ambele acțiuni serotoninergice poate duce la sindrom serotoninergic. Aceasta este acumularea toxică a serotoninei care poate declanșa o cascadă de simptome fizice și psihiatrice potențial periculoase.

Pentru a evita acest lucru, sfătuiți întotdeauna medicul dumneavoastră despre toate medicamentele pe care le luați, inclusiv medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală, medicamentele fără prescripție medicală, suplimentele nutritive sau remediile pe bază de plante.

Antidepresivele trebuie utilizate numai după cum este prescris și pot dura până la opt săptămâni înainte ca beneficiile să se simtă pe deplin. Este important să nu întrerupeți niciodată, să întrerupeți, să scăpați sau să creșteți dozele fără să discutați mai întâi cu medicul dumneavoastră.

Oprirea bruscă poate duce la simptome de întrerupere și adesea debilitante, cum sunt greața, vărsăturile, tremurul, coșmarurile, amețelile, depresia și șocurile electrice. Acest lucru poate fi evitat prin reducerea treptată a dozei, de preferință sub îndrumarea unui medic.

Antidepresivele trebuie utilizate cu maximă precauție la copii, adolescenți și adulți mai tineri. În 2007, FDA a emis o avertizare cutie neagră despre riscul crescut de gânduri și acțiuni suicidare la persoanele sub 24 de ani privind antidepresivele de orice tip.

Antidepresivele trebuie utilizate numai la copii, adolescenți și adulți mai tineri atunci când este absolut necesar și numai după ce se cântăresc beneficiile potențiale ale tratamentului împotriva riscurilor potențiale.

Acum Real este riscul de sinucidere cu antidepresive?