Recomandări de exerciții pentru sindromul Marfan

Sindromul Marfan este cea mai frecventă tulburare moștenită a țesutului conjunctiv, care afectează în mod obișnuit sistemul osoasă, inima, vasele de sânge și ochii. Persoanele cu sindrom Marfan sunt de obicei destul de înalte și subțiri, iar brațele și picioarele lor sunt mai lungi decât cele normale. De asemenea, adesea au degete lungi (o condiție a doctorilor numesc arachnodactyly), o curbura anormală a coloanei vertebrale (kyphoscoliosis) și dislocarea lentilei ochiului.
Cele mai multe complicații care pun viața în pericol ale sindromului Marfan sunt legate de inima și de vasele de sânge; în special, la anevrismul aortei. Un anevrism este o dilatare (balonare) a peretelui vasului de sânge. Această dilatare slăbește foarte mult peretele aortei și o face predispusă la ruptură bruscă (o condiție pe care doctorii o numesc disecție). Disecția aortică este o urgență medicală și poate duce la moartea subită la persoanele cu sindrom Marfan.
Deoarece această catastrofă este mai probabil să apară în perioadele în care sistemul cardiovascular este stresat, exercițiile fizice pot, în special, să precipite disecția aortică la o persoană cu sindrom Marfan. Din acest motiv, tinerii care au sindrom Marfan trebuie să-și limiteze adesea participarea la activități sportive.
Nu este niciodată ușor pentru tineri să audă că activitatea lor fizică trebuie să fie limitată. Din fericire, majoritatea persoanelor care au sindromul Marfan poate sa rămâneți activ, dar cu restricții.
Este important ca acești tineri sportivi să fie conștienți de limitele lor.

Recomandări generale de exerciții pentru tinerii sportivi cu sindromul Marfan

Recomandările formale privind angajarea în activități atletice competitive pentru sportivii cu sindrom Marfan au fost publicate de Conferința Bethesda din 2005 privind recomandările de eligibilitate pentru sportivii competitivi cu anomalii cardiovasculare.
Iată un rezumat al acestor recomandări:
Atleții care au sindromul Marfan trebuie să aibă ecocardiograme la fiecare șase luni pentru a căuta dilatarea rădăcinii aortei.
Dacă nu există dilatare a rădăcinii aortice sau alte anomalii cardiace grave și nici o istorie familială a disecției aortice, aceștia pot participa la așa numitele activități sportive dinamice și statice moderate - acele activități care de obicei nu necesită "explozii" - exercițiul de intensitate. Exemple de activități adecvate includ golf, bowling, drumeții și tenis de masă.
Dacă există dovezi de dilatare a rădăcinii aortice sau antecedente familiale de disecție aortică, este adecvată numai activitatea cu intensitate scăzută, cum ar fi golful sau bowling-ul.
Persoanele care suferă de sindrom Marfan sunt sfătuite să evite activitățile cu risc sporit - sporturile de contact și activitățile care necesită un exercițiu izometric care generează o manevră Valsalva (cum ar fi ridicarea în greutate).
Unele persoane cu sindrom Marfan pot fi eliminate individual de medicii lor (în cazul în care riscul lor este considerat a fi destul de scăzut), să participe la sporturi de risc intermediare, cum ar fi baschet, baseball, fotbal tactil și ciclism.
În special, Conferința de la Bethesda sa adresat în mod special persoanelor care se angajează în atletism organizat și competitiv. În special, acesta a stabilit orientări pentru școlile și alte organizații pentru care sportivii cu sindrom Marfan ar putea căuta să participe la programele lor. Nu sa adresat în mod specific atletului de agrement.
Cu toate acestea, recomandările Bethesda pot oferi în continuare îndrumări pentru sportivii de agrement și medicii lor. La oricine cu sindromul Marfan care dorește să se angajeze în sport, ecocardiogramele periodice pot fi folosite pentru a ghida un nivel adecvat de activitate fizică.

Un cuvânt de la Verywell

Persoanele cu sindrom Marfan au un risc crescut de apariție a evenimentelor cardiovasculare grave de-a lungul vieții și necesită monitorizare medicală regulată. Restricții de exerciții sunt recomandate pentru oricine cu sindrom Marfan. Cu toate acestea, gradul de restricție va varia de la o persoană la alta, iar mulți sunt în măsură (și sunt încurajați) să se bucure de un stil de viață activ, cu măsuri de precauție adecvate.