Prezentare generală a îmbinării subtaliere

Articulația subtalară, cunoscută și sub denumirea de articulație talocalcanală, este o îmbinare compusă poziționată direct sub articulația gleznei. Acesta este alcătuit din calcaneus (os de toc) și un os în formă de coloană numit talus. Îmbinarea subtalară este vitală pentru mișcare deoarece ajută la reglarea poziției laterale (laterale-laterale) a piciorului în timp ce vă deplasați pe terenuri neuniforme sau în mișcare. Fără articulația subtalară, nu vei putea să alergi, să sari, să te plimbi sau să te miști cu orice precizie. Acesta este adesea locul de entorse, dislocări și fracturi și poate fi, de asemenea, afectat în mod direct de artrita reumatoidă sau osteoartrita.

Structura comună

Articulația subtalară este multi-articulară, ceea ce înseamnă că este capabilă să se miște în mai multe direcții. Există trei fațete articulate ale articulației subtaliare care îi permit să se deplaseze înainte (articulația anterioară), înapoi (articularea posterioară) și lateral. Fatetele sunt cunoscute sub numele de articulația subtalară anterioară (ASTJ), articulația subtalară mediană (MSLJ) și articulația subtalară posterioară (PSTJ).
Oasele sunt ținute în locuri plasate de țesuturi conjunctive puternice, dar flexibile, numite ligamente. Principalul ligament se numește ligamentul talocalcanic interosseal, care se desfășoară de-a lungul unui canal între oasele numite canal tarsal. Patru alte ligamente mai slabe asigură stabilitatea adăugată a articulației.
Între calcaneus și talus se află țesut numit membrană sinovială, care lubrifiază spațiul articulației.

Funcția articulației subtaliare

Plimbarea este o funcție sofisticată pentru care ne gândim puțin. Din perspectiva gleznei și piciorului, aceasta necesită trei acțiuni distincte:

Trebuie să putem rula piciorul departe de linia mediană a corpului (supinație) sau spre linia mediană a corpului (pronation).
Trebuie să fim capabili să flexăm piciorul în sus (flexia dorsală) și în jos (flexia plantară).
Trebuie să putem roti piciorul lateral departe de linia mediană (răpire) sau de linia mediană (adducția).

A face acest lucru împreună nu numai că ne oferă mijloacele de a merge, ne permite să ne adaptăm la schimbarea terenului și să absorbi șocul, deoarece forța unui impact este redistribuită în funcție de poziția oaselor.
În ceea ce privește articulația subtalară, structura articulată permite inversarea sau eversiunea piciorului. În timp ce inversiunea și eversiunea sunt componente ale pronacei și supinării, respectiv, ele implică în mod specific picioarele din spate, nu întregul picior. Cu inversiune, rotiți glezna spre interior. Cu eversiune, rotiți-o afară.
Prin contrast, pronationul implică inversiune în asociere cu prăbușirea midfoot-ului în arc. Supinarea implică eversiune, deoarece arcul este ridicat și mijlocul piciorului se rotește lateral.
Articulația subtalară nu joacă nici un rol în flexia dorsală sau plantară.

Subtalar Probleme comune

Atât vital ca articulația subtalară este mobilitatea, este vulnerabilă la uzură și lacrimă, traume (în special datorită activității cu impact înalt) și alte tulburări specifice articulațiilor. Deteriorarea poate fi adesea simțită și dificil de identificat fără teste de imagistică, cum ar fi ultrasunetele.
Orice leziune făcută articulației subtaliare, inclusiv a țesuturilor conjunctive care o susțin, poate declanșa durere, poate duce la deformarea piciorului (adesea permanentă) și vă poate afecta mersul și mobilitatea. Daunele pot fi descrise pe larg ca capsulare sau necapsulare.
Tulburări capsulare sunt acelea în care articulația subtalară este în primul rând implicată și afectează intrinsec modul în care articulația este menită să funcționeze. Printre exemplele:

Gută este un tip de artrită care afectează în mod obișnuit prima articulație metatarsofalangiană (degetul mare), dar poate provoca, de asemenea, inflamație și durere în articulația subtalară.
Juvenile artrita idiopatică este un tip de artrită pediatrică care nu are nici o cauză cunoscută în care articulația subtalară este adesea prima afectată a articulației.
Osteoartrita este forma de uzură și de rupere a artritei care este adesea cauzată de o leziune a articulațiilor anterioare, cum ar fi o fractură.
Artrita reumatoida este forma autoimuna a artritei in care sistemul imunitar al corpului ataca in primul rand tesuturile comune. Glezna și piciorul sunt site-uri comune de implicare.

Tulburări non-capsulare sunt cele în care articulația subtalară este afectată în mod indirect sau colateral datorită defectelor sau leziunilor piciorului sau gleznei. Printre exemplele:

Instabilitate subtalară implică o slăbiciune laterală în care glezna poate "da drumul" brusc. Acest lucru poate duce la răsucirea unei glezne sau la o inflamație cronică datorată presiunii extreme plasate pe ligamentul lateral.
Dislocare subtalară, deseori descrisă ca "picior de baschet", apare de obicei dacă aterizați tare în interiorul sau în exteriorul piciorului.
Pes planus, cunoscută și sub denumirea de "picioare plate", este un arc colapsat. De obicei se dezvoltă în timpul copilariei din cauza suprapunerii și uneori poate provoca dureri extreme dacă piciorul nu este susținut structural.
Pes cavus, numită și o înălțime mare, este un arc exagerat al piciorului care este adesea cauzat de o tulburare neurologică care îi modifică structura. Acest lucru poate duce la o restricție severă a mișcării, durerii și dizabilității.
Polyarthropathy este o afecțiune în care durerea și inflamația apar în articulații multiple. În timp ce artrita este o cauză comună, ea poate fi secundară unor afecțiuni cum ar fi o boală colagen-vasculară (cum ar fi lupusul sau sclerodermia), o infecție regională și boala Lyme.

Coaliția Tarsal este o fuziune a oaselor la picioarele din spate. Se caracterizează printr-o gamă limitată de mișcare, durere și un picior rigid, plat. Poate să apară în timpul dezvoltării fetale atunci când oasele piciorului nu reușesc să se diferențieze, dar pot fi, de asemenea, cauzate de artrită, o infecție sau un prejudiciu grav pe călcâi.

Diagnostic și tratament

Leziuni sau tulburări ale gleznei și piciorului pot fi diagnosticate și tratate de un podiatrist (medic picior) sau de un ortopedist (specialist în oase, articulații și mușchi).
Diagnosticul implică, în mod obișnuit, examinarea fizică, examinarea istoricului medical și testele imagistice, cum ar fi radiografia, ultrasunetele, tomografia computerizată (CT) sau scanarea cu rezonanță magnetică (RMN). În unele cazuri, ar putea fi necesare teste multiple de imagistică pentru a descoperi fracturile ascunse (cunoscute sub numele de fracturi oculte) frecvent ratate în zona călcâiului.
Testele de sânge pot fi comandate pentru a măsura markerii inflamatorii sugestive pentru infecție sau pentru a verifica anticorpii asociați cu artrita reumatoidă, lupus sau alte tulburări autoimune. Dacă se suspectează o infecție specifică, poate fi efectuată o analiză de sânge virală pe bază de cultură bacteriană sau anticorp.
Testele pot fi, de asemenea, utilizate pentru a diferenția tulburările articulare subtaliare de alte afecțiuni care cauzează durere sau inflamație în zona gleznei și a călcâiului. Acestea includ:

bursita, inflamația buzunarelor de amortizare dintre articulații (numite bursa) care se întâmplă adesea cu tulburări capsulare
Radiculopatia lombară, un nerv ciupit de spatele inferior care declanșează durere la picioarele îndepărtate
Tendinita tibială posterioară, inflamația tendonului în jurul gleznei interioare care cauzează durere la nivelul piciorului și călcâiului interior
Cancer osoase primar sau secundar, care se manifestă adesea cu dureri articulare și osoase
Sindromul tunelului tarsal, un nerv ciupit în glezna interioară care poate declanșa durere la toc

Tratamentul poate varia de tulburarea diagnosticată și de cauza care stă la baza acesteia. Instabilitatea subtalară este adesea tratată cu orteze corective și medicamente antiinflamatoare de tip over-the-counter. Artrita poate fi tratată cu medicamente antiinflamatorii orale sau injectate (inclusiv corticosteroizi), în timp ce cauzele reumatismale pot beneficia de terapii anti-supresoare.
Imobilizarea și aplicarea cu gheață sunt adesea folosite pentru a trata o leziune acută. Răniri sau malformații mai severe pot necesita intervenții chirurgicale artroscopice sau deschise.