Criterii de diagnostic DSM-5 pentru o anumită fobie

O fobie specifică este o frică intensă și irațională a unui anumit obiect sau situație. Această tulburare de anxietate afectează aproximativ 19 milioane de adulți, iar femeile sunt de două ori mai multe șanse decât bărbații de a avea o fobie specifică. Unii pacienți suferă simultan de mai multe fobii specifice.

Categorii de o anumită fobie

Există patru categorii de fobie specifică:

Natural, incluzând teama de tunet și fulgere (astrafobie) sau de apă (acvafobie)
Mutilarea, inclusiv teama dentistului (dentofobia) sau injecțiile (tripanophobia)
Animale, inclusiv câini (cynofobie), șerpi (ophidiophobia) și insecte (entomofobie)
Situațiile, inclusiv spălarea (abutofobia) și spațiile închise (claustrofobia)

Criterii DSM-5 pentru o diagnosticare specifică a fobiei

O teamă și o fobie nu sunt la fel, deci este important să știi diferența. Terapistul dvs. nu poate utiliza un test de laborator pentru a face un diagnostic, astfel încât ea și alți profesioniști în domeniul sănătății mintale să consulte DSM-V (Manual de diagnostic și statistic, ediția a 5-a, 2013). Acest ghid oferă criterii specifice de diagnostic pentru fobia specifică de la Asociația Americană de Psihiatrie:

Frica excesivă: Persoana prezintă o teamă excesivă sau nerezonabilă, persistentă și intensă declanșată de un anumit obiect sau situație.
Răspuns imediat la anxietate: Reacția de teamă trebuie să fie disproporționată de pericolul real și apare aproape instantaneu atunci când este prezentată obiectul sau situația.
Recunoașterea fricii este irațională Nu este necesară: În edițiile anterioare ale DSM, adulții cu fobii specifice trebuiau să recunoască faptul că temerile lor nu sunt proporționale cu realitatea, dar copiii nu au făcut-o. Ediția 2013 afirmă acum că pacientul adult nu mai trebuie să recunoască iraționalitatea comportamentului său pentru a primi un diagnostic.
Evitarea sau Extreme Distress: Persoana care suferă se stinge din calea ei pentru a evita obiectul sau situația sau o suferă cu o primejdie extremă.
Life-Limitarea: Fobia afectează în mod semnificativ școala, locul de muncă sau viața personală a pacientului.
Șase luni Durata: La copii și adulți, durata simptomelor trebuie să dureze cel puțin șase luni.
Nu este cauzată de altă tulburare: Multe tulburări de anxietate au simptome similare. Prin urmare, terapeutul dvs. trebuie să excludă alte tulburări înainte de a diagnostica o anumită fobie.

Pregătirea pentru interviul de admisie a fobiei specifice

V-ați hotărât că este timpul să căutați ajutor profesional pentru frica dvs.? Pentru a profita la maximum de numirea dvs. și pentru a vă ajuta terapeutul să determine dacă aveți o teamă sau o fobie, puteți să pregătiți trei liste:

Simptome: Faceți o listă a simptomelor fizice și psihologice, inclusiv declanșarea, cum vă descurcați cu teama și lucrurile care vă fac anxietatea mai bună sau mai rău.
Viata personala: Faceți o listă a oricărui lucru stresant care se petrece în viața dvs., inclusiv un divorț sau probleme la locul de muncă. Afișarea unor situații noi care par a fi un lucru pozitiv, inclusiv o promovare sau o relație romantică în devenire, este de asemenea importantă, deoarece știrile bune pot provoca și anxietate.
Medicamente și suplimente: Faceți o listă cu toate medicamentele și suplimentele pe care le luați în mod regulat, cum ar fi vitaminele și ceaiurile pe bază de plante. Aceste substanțe pot afecta starea dvs. mentală și pot interfera cu tratamentul.

Întrebări adresate unui terapeut

În timp ce vă aflați în cabinetul terapeutului pentru a determina dacă frica dvs. este o fobie specifică, folosiți timpul cu înțelepciune și adresați-vă întrebărilor pe care le aveți. Îți este frică că nu vei putea să te gândești la nimic la fața locului? Iată câteva dintre ele pe care le puteți utiliza:

Ce opțiuni de tratament recomandați?
Cum îmi pot gestiona cel mai bine alte condiții de sănătate în timpul tratamentului?
Dacă urmez planul de tratament recomandat, cât de mult am putea să-l aștept să-l văd?