Criterii DSM-5 pentru diagnosticarea tulburării de panică

Tulburarea de panică este clasificată ca o tulburare de anxietate în DSM-5. Conform liniilor directoare, pentru a fi diagnosticat cu o tulburare de panică, trebuie să vă confruntați periodic cu atacuri de panică neașteptate.

Ce altceva mai spune DSM-5 despre o tulburare de panică? Cum a schimbat noua ediție modul în care a fost diagnosticat? Printre actualizări se numără clarificări privind tipurile de atacuri de panică și modul în care agorafobia este asociată cu tulburarea de panică.

Ce este DSM-5?

Manualul de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale (DSM-5) de către Asociația Americană de Psihiatrie (APA) este sistemul utilizat în Statele Unite pentru a diagnostica tulburările de sănătate mintală. DSM conține criterii de diagnosticare utilizate de profesioniștii din domeniul sănătății mintale pentru a clasifica și descrie fiecare boală psihică.

Eliberarea lui DSM-5 în 2013 este prima actualizare semnificativă din 1994. În această ediție au fost făcute multe modificări și aceasta include unele actualizări ale diagnosticului de tulburare de panică.

Acest sistem nu este controversat. Multe tulburări au simptome care se suprapun. Unii specialiști pun la îndoială validitatea acestui tip de sistem de clasificare, în timp ce alții consideră că există o mare subiectivitate în aplicarea sa.

În ciuda acestor rezerve, este adesea necesar un diagnostic pentru tratamentul, cercetarea și rambursarea asigurărilor. Mulți profesioniști consideră că acest sistem este mult mai bun decât niciun sistem.

Cum detectează DSM-5 o tulburare de panică

Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de panică sunt definite în DSM-5. Este o tulburare de anxietate bazată în primul rând pe apariția atacurilor de panică, care sunt recurente și adesea neașteptate.

În plus, cel puțin un atac este urmat de o lună sau mai mult de persoana care se teme că va avea mai multe atacuri. Acest lucru îi determină să-și schimbe comportamentul, care include adesea evitarea unor situații care ar putea induce un atac.

Este important să rețineți că o diagnosticare a tulburărilor de panică trebuie să excludă alte cauze potențiale pentru atacul de panică sau ceea ce se simte ca unul.

Atacurile nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (cum ar fi consumul de droguri sau un medicament) sau o afecțiune generală.
Atacurile nu sunt mai bine conturate de o altă tulburare mintală. Acestea pot include o fobie socială sau o altă fobie specifică, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de stres post-traumatic sau tulburarea de anxietate de separare

Definirea atacurilor de panică

Deoarece atacurile de panică sunt cheia unei diagnostice a tulburărilor de panică, ele sunt bine definite și destul de specifice. Aici sunt actualizate actualizările din DSM-5. Versiunea anterioară a clasificat atacurile de panică în trei categorii: situație legată / cued, situație predispusă sau neașteptată / necuvântată. DSM-5 o simplifică în două categorii foarte clare: atacurile de panică așteptate și neașteptate.

Atacurile de panică estimate sunt cele asociate cu o anumită frică, cum ar fi aceea de a zbura. Atacurile de panică neașteptate nu au apariția sau apariția aparentă și pot apărea din albastru.

Conform DSM-5, un atac de panică se caracterizează prin patru sau mai multe dintre următoarele simptome:

Palpitații, bătăi inimii sau ritm cardiac accelerat
Transpiraţie
Tremurând sau tremurând
Senzații de dificultăți de respirație sau de sufocare
Un sentiment de sufocare
Dureri toracice sau disconfort
Greață sau suferință abdominală
Senzație de amețeală, instabilitate, ușoară, sau leșin
Sentimente de nerealitate (derealizare) sau de detașare de la sine (depersonalizare)
Teama de a pierde controlul sau de a merge nebun
Teama de a muri
Senzații de amorțeală sau furnicături (parestezii)
Furtuni sau bufeuri

Prezența a mai puțin de patru dintre simptomele de mai sus poate fi considerată un atac de panică cu simptome limitate.

Agorafobia se află acum singuri din tulburarea de panică

În versiunile anterioare ale DSM, agorafobia a fost asociată cu tulburarea de panică. Cu actualizările DSM-5, este acum o diagnosticare separată și codificabilă. Aceasta este una dintre cele mai mari diferențe în actualizări.

În cadrul actualizării agorafobiei, DSM-5 constată că o persoană trebuie să se confrunte cu o teamă sau o teamă intensă în cel puțin două situații. Acestea includ ieșirea în spații publice, în spații deschise și în mulțimi, în esență oriunde în care vă aflați în afara casei.

De asemenea, observă că comportamentele de evitare trebuie expuse. Acestea sunt rezultatul fricii de a fi în situații care pot provoca atacuri de panică sau anxietate în care este posibil ca ajutorul să nu fie disponibil sau că este dificil să fugiți.

Numai un profesionist poate diagnostica tulburarea de panică

Este important să știți că simptomele tulburării de panică pot imita multe alte tulburări de anxietate și / sau afecțiuni medicale. Numai medicul dumneavoastră sau medicul de sănătate mintală poate diagnostica tulburarea de panică.

Panic Disorder Ghid de discuții

Obțineți ghidul nostru tipărit pentru a vă ajuta să adresați întrebările corecte la numirea următoarelor medicuri.

Descărcați PDF

Atunci când solicitați ajutor profesional pentru a vă evalua simptomele și pentru a ajunge la un diagnostic, amintiți-vă că onestitatea este cheia. Puteți chiar să vedeți un terapeut și să decideți că doriți să vedeți altul în schimb. Amintiți-vă să faceți ceea ce vă simțiți confortabil.

Deși poate fi dificil la început să vă discutați despre sentimentele dvs., amintiți-vă că medicul dumneavoastră este acolo pentru a vă ajuta și că vorbind deschis despre starea dumneavoastră este primul pas spre gestionarea simptomelor într-un mod sănătos.

Care este cauza biologică a tulburării de panică?