Isteria în masă este o formă periculoasă de grupare
Groupthink este un fenomen psihologic care apare atunci când un grup formează o opinie rapidă care se potrivește cu consensul de grup, mai degrabă decât evaluarea critică a informațiilor. Isteria în masă poate fi văzută ca un exemplu extrem de gândire de grup.
Groupthink pare să apară cel mai adesea atunci când un lider respectat sau persuasiv este prezent, inspirând membrii să fie de acord cu opinia lui sau ei. Analiza grupului este uneori pozitivă, dar este adesea văzută într-o lumină negativă, în special în S.U.A. și în alte țări care apreciază opinia individuală.
Istoria grupului
Groupthink este cel mai adesea asociat cu afaceri, politici și politici, dar se referă și la psihologia fobiilor colective și a isteriei în masă.
Termenul de "grupare" a fost inventat la începutul anilor 1970 de psihologul Irving L. Janis. În 1972, Janis a publicat cartea sa Victimele grupului: un studiu psihologic al deciziilor de politică externă și a fiaselor. În el, el a definit "gîndirea de grup" ca fiind "o forță psihologică pentru un consens cu orice preț care suprimă disidența și aprecierea alternativelor în grupurile decizionale coezive".
Janis a identificat opt simptome de gândire de grup, care includea iluzii de invulnerabilitate, auto-cenzură și presiune directă.
Janis a acuzat grupul că se gândește la astfel de "fiasco-uri" politice ca invazia Bay of Pigs, eșecul de a se pregăti pentru atacul asupra Pearl Harbor, escaladarea războiului din Vietnam și acoperișul Watergate.
Cercetătorii au dat dovadă de vina unor astfel de evenimente mai târziu, cum ar fi decizia de lansare a navetei spațiale condamnate Challenger, afacerea Iran-Contra și scandalul Enron privind grupul.
Groupthink și isteria în masă
Se crede că grupul se mărește pe măsura creșterii coeziunii grupului. Acest lucru poate ajuta la explicarea fenomenului psihologic al isteriei în masă.
Isteria în masă este, de asemenea, cunoscută sub numele de isterie epidemică, boală psihogenă în masă și boală sociogenă în masă. Potrivit unei revizuiri a cercetării realizate de Universitatea Johns Hopkins din 1997 în cadrul Școlii de Igienă și Sănătate Publică, isteria în masă este o "constelație de simptome sugestive de boală organică, dar fără o cauză identificabilă, care are loc între două sau mai multe persoane care împărtășesc convingeri legate de aceste simptome. " Este "văzută ca un fenomen social care implică oameni sănătoși altfel".
Unii psihologi cred că isteria în masă este o formă de gândire de grup. În cazurile de isterie în masă, membrii grupului dezvoltă o teamă comună care se spirală adesea într-o panică. Membrii grupului își alimentează reciproc reacțiile emoționale, provocând panica să se escaladeze.
Studiile despre vrăjitoarele Salem și panica despre difuzarea radio a Războiului lumii pot fi văzute ca exemple de isterie în masă legate de gândirea de grup.
Un caz de eventuală publicitate a posibilei isterie în masă a avut loc în 2011 în New York, când fetele adolescente din aceeași liceu au început să manifeste o tulburare inexplicabilă de tulburări.
