Pagina principala » Psihologie » Scoli majore de gândire în psihologie

    Scoli majore de gândire în psihologie

    Când psihologia a apărut pentru prima oară ca o știință separată de biologie și filosofie, a început dezbaterea despre cum să descrie și să explice mintea și comportamentul uman. Diferitele școli de psihologie reprezintă principalele teorii din cadrul psihologiei.

    Prima școală de gândire, structuralism, a fost susținută de fondatorul primului laborator de psihologie, Wilhelm Wundt. Aproape imediat, alte teorii au început să apară și să se poată trăi pentru dominare în psihologie.

    În trecut, psihologii s-au identificat adesea exclusiv cu o singură școală de gândire. Astăzi, majoritatea psihologilor au o viziune eclectică asupra psihologiei. Adesea se bazează pe idei și teorii din diferite școli, mai degrabă decât pe o singură perspectivă.

    Următoarele sunt câteva dintre școlile de gândire majore care ne-au influențat cunoștințele și înțelegerea psihologiei:

    Structuralism și funcționalism: Școli timpurii ale gândirii

    Structuralismul este privit pe scară largă ca prima școală de gândire în psihologie. Această perspectivă sa concentrat pe descompunerea proceselor mentale în componentele cele mai de bază. Gânditorii majori asociați cu structuralismul includ Wilhelm Wundt și Edward Titchener. Accentul structuralismului a fost acela de a reduce procesele mentale în cele mai elementare elemente. Structuraliștii au folosit tehnici cum ar fi introspecția pentru a analiza procesele interioare ale minții umane.

    Funcționalismul format ca reacție la teoriile școlii de gândire structuralistă și a fost puternic influențat de lucrarea lui William James. Spre deosebire de unele dintre celelalte școli de gândire din domeniul psihologiei, funcționalismul nu este asociat cu un singur teoretician dominant. În schimb, există câțiva gânditori funcționaliști diferite, asociate cu această perspectivă, inclusiv John Dewey, James Rowland Angell și Harvey Carr.

    Autorul David Hothersall notează totuși că unii istorici se întreabă chiar dacă funcționalismul ar trebui să fie considerat o școală formală de psihologie, având în vedere lipsa unui lider central sau a unui set formal de idei.

    În loc să se concentreze asupra proceselor mentale în sine, gânditorii funcționaliști erau în schimb interesați de rolul pe care îl joacă aceste procese.

    Gestalt Psihologie

    Gestalt psihologia este o școală de psihologie bazată pe ideea că trăim lucrurile ca pe unități unificate. Această abordare a psihologiei a început în Germania și Austria la sfârșitul secolului al XIX-lea ca răspuns la abordarea moleculară a structuralismului. În loc să distrugă gândurile și comportamentul celor mai mici elemente, psihologii gestalt au crezut că trebuie să te uiți la întreaga experiență. Conform gânditorilor Gestalt, întregul este mai mare decât suma părților sale.

    Școala de gândire în psihologie a comportamentului

    Behaviorismul a devenit o școală dominantă de gândire în anii 1950. Ea se baza pe munca gânditorilor, cum ar fi:

    • John B. Watson
    • Ivan Pavlov
    • B. F. Skinner

    Behaviorismul sugerează că întregul comportament poate fi explicat mai degrabă de cauze de mediu decât de forțe interne. Behaviorismul se concentrează pe comportament observabil. Teoriile de învățare, inclusiv condiționarea clasică și condiționarea operantului, au fost punctul central al unui mare număr de cercetări.

    Școala comportamentală de psihologie a avut o influență semnificativă asupra cursului psihologiei, iar multe dintre ideile și tehnicile care au ieșit din această școală de gândire sunt încă utilizate astăzi pe scară largă. Formarea comportamentală, economia simbolică, terapia aversiunii și alte tehnici sunt frecvent utilizate în programele de psihoterapie și de modificare a comportamentului.

    Școala de gândire psihanalitică

    Psihanaliza este o școală de psihologie fondată de Sigmund Freud. Această școală de gândire a subliniat influența minții inconștiente asupra comportamentului.

    Freud credea că mintea umană era compusă din trei elemente: identitatea, ego-ul și superego-ul. Id-ul constă în îndemnuri primare, în timp ce eul este componenta personalității însărcinată cu a face cu realitatea. Superego este o parte a personalității care deține toate idealurile și valorile pe care le internalizăm de la părinții și cultura noastră. Freud credea că interacțiunea acestor trei elemente a fost ceea ce a condus la toate comportamentele umane complexe.

    Școala de gândire a lui Freud a avut o influență enormă, dar a generat, de asemenea, o dezbatere considerabilă. Această controversă a existat nu numai în timpul său, ci și în discuțiile moderne ale teoriilor lui Freud.

    Alți gânditori psihanaliști mari includ:

    • Anna Freud
    • Carl Jung
    • Erik Erikson

    Școala umanistă de gândire

    Psihologia umanistă sa dezvoltat ca răspuns la psihanaliză și behaviorism. Psihologia umanistă sa axat în schimb pe voința liberă individuală, pe creșterea personală și pe conceptul de auto-actualizare. În timp ce școlile de gândire timpurii au fost în primul rând centrate pe comportamentul uman anormal, psihologia umanistă sa deosebit considerabil în accentul pus pe a ajuta oamenii să își atingă și să-și îndeplinească potențialul.

    Principalii gânditori umaniști includ:

    • Abraham Maslow
    • Carl Rogers

    Psihologia umanistă rămâne destul de popular astăzi și a avut o influență semnificativă asupra altor domenii ale psihologiei, inclusiv asupra psihologiei pozitive. Această ramură specială a psihologiei se concentrează pe sprijinirea oamenilor care trăiesc mai fericiți și mai satisfăcătoare.

    Școala cognitivă de psihologie

    Cunoașterea psihologiei cognitive este o școală de psihologie care studiază procese mentale, inclusiv modul în care oamenii gândesc, percep, amintesc și învață. Ca parte a domeniului mai larg al științei cognitive, această ramură a psihologiei este legată de alte discipline, incluzând neuroștiințe, filozofie și lingvistică.

    Psihologia cognitivă a început să apară în anii 1950, parțial ca răspuns la behaviorism. Criticii behaviorismului au remarcat că nu au relatat despre modul în care procesele interne au afectat comportamentul. Această perioadă este uneori menționată drept "revoluția cognitivă", deoarece a apărut o bogăție de cercetări pe teme precum procesarea informației, limba, memoria și percepția.

    Una dintre cele mai influente teorii ale acestei școli de gândire a fost etapele teoriei dezvoltării cognitive propuse de Jean Piaget.

    Un cuvânt de la Verywell

    În timp ce unele școli de gândire au dispărut în obscuritate, fiecare a influențat evoluția psihologiei. Unele școli de psihologie mai recente, inclusiv behaviorismul și psihologia cognitivă, rămân foarte influente. Astăzi, mulți psihologi nu se aliniază exclusiv la o singură școală de gândire. În schimb, ele pot lua o abordare mai eclectică, bazându-se pe multe perspective diferite și medii teoretice.