Privire de ansamblu asupra tulburărilor psihologice și modul în care acestea sunt diagnosticate

Ce anume este o tulburare psihologică? Cum se diagnostichează o tulburare psihologică? Definirea exactă a ceea ce constituie o tulburare psihologică poate fi dificilă și definițiile s-au schimbat în timp.

Prima problemă este că un profesionist în domeniul sănătății mintale trebuie să decidă mai întâi cum să definească "tulburarea". Cum determini dacă există ceva gresit psihic sau nesănătos față de o persoană? Cum decideți ce este normal și ce anormal?

Dacă ați fi definit tulburarea ca fiind ceva care se află în afara normei statistice, atunci oamenii considerați excepțional de talentați sau înzestrați într-o anumită zonă ar fi considerați anormali. Deci, mai degrabă decât să se concentreze asupra acțiunilor care sunt considerate în afara celor normale, psihologii tind să se concentreze asupra rezultatelor acestor comportamente. Comportamentele care sunt considerate maladaptive și cauzează primejdie personală semnificativă și întrerupe funcționarea zilnică sunt mai susceptibile de a fi etichetate drept tulburări.

Astăzi, mulți profesioniști în domeniul sănătății mintale sunt de acord că tulburările psihologice sunt caracterizate atât de primejdie personală, cât și de afectare în mai multe domenii ale vieții.

Aflați mai multe despre modul în care clinicienii definesc și clasifică tulburările psihologice și descoperă câte persoane sunt afectate de astfel de tulburări în fiecare an.

Ce este o tulburare psihologică?

O tulburare psihologică este o desemnare folosită adesea interschimbabil cu termenii tulburare mentală, tulburare psihiatrică sau boală mintală. Termenul "oficial" este tulburarea mentală, definită în ultima ediție a manualului de diagnostic al Asociației Americane de Psihiatrie, DSM-5. Definește o tulburare mentală ca:

"... un sindrom caracterizat printr-o perturbare semnificativă clinic a unei reguli cognitive, de emoție sau comportament a unui individ, care reflectă o disfuncție în procesul psihologic, biologic sau de dezvoltare care stă la baza funcționării psihice: Tulburările mintale sunt de obicei asociate cu primejdie semnificativă în situațiile sociale, sau alte activități importante. "

De asemenea, DSM-5 observă că răspunsurile așteptate la un stres obișnuit, cum ar fi moartea unui iubit, nu sunt considerate tulburări psihice. Manualul de diagnosticare sugerează, de asemenea, că comportamentele adesea considerate în contradicție cu normele sociale nu sunt considerate tulburări decât dacă aceste acțiuni sunt rezultatul unor disfuncții.

Cum sunt diagnosticate tulburările psihologice?

Clasificarea și diagnosticul reprezintă o preocupare importantă atât pentru furnizorii de sănătate mintală, cât și pentru clienții de sănătate mintală. Deși nu există o definiție definitivă definitivă a tulburărilor psihice, au apărut unele criterii diferite de clasificare și diagnosticare. Clinicienii utilizează Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale, publicat de Asociația Americană de Psihiatrie, pentru a determina dacă un set de simptome sau comportamente îndeplinește criteriile pentru diagnosticare ca tulburare mintală. Clasificarea internațională a bolilor, publicată de Organizația Mondială a Sănătății, este, de asemenea, frecvent utilizată.

Scopul obținerii unei diagnostice

În timp ce unii oameni pot evita să caute un diagnostic din teama stigmatului social, obținerea unui diagnostic este o parte esențială a găsirii unui plan eficient de tratament. Un diagnostic nu se referă la aplicarea unei etichete la o problemă; este vorba despre descoperirea de soluții, tratamente și informații legate de problemă.

Prevalența tulburărilor psihologice

Cercetările relativ recente au arătat că tulburările psihologice sunt mult mai răspândite decât se credea anterior. Potrivit Institutului National de Sanatate Mintala (NIMH), aproximativ 26 la suta din adulti americani de peste 18 ani sufera de o tulburare mentala diagnosticabila intr-un anumit an.

Ancheta Națională de Comorbiditate din 1994 (NCS) a indicat că 30% dintre respondenți au prezentat simptome de cel puțin o tulburare psihologică în anul precedent. Studiul a arătat, de asemenea, că aproape jumătate dintre adulți au o anumită formă de tulburare mintală la un moment dat în viața lor.

Institutul National de Sanatate Mintala (NIMH) estimeaza ca in SUA existau aproximativ 9,8 milioane de adulti cu o boala psihica grava in 2014.

NIMH definește boala mintală gravă ca fiind o tulburare mentală, comportamentală sau emoțională diagnosticată în ultimul an care îndeplinește criteriile de diagnostic specificate de DSM-IV. Aceste tulburări trebuie, de asemenea, să ducă la afectarea gravă a funcționării care limitează sau interferează cu una sau mai multe activități de viață majore.

Un studiu din 2005 a replicat Studiul național privind comorbiditatea și a constatat că ratele de prevalență pe 12 luni au fost de aproximativ 26% dintre adulții din S.U.A. Tulburările de anxietate au reprezentat cele mai frecvente tulburări psihologice (18,1%), cu tulburări de dispoziție (9,5%), controlul impulsurilor (8,9%) și tulburări legate de substanțe (3,8%).

Diferite tipuri de tulburări mintale

DSM-5 descrie numeroase tulburări psihologice, precum și tulburări care se încadrează într-o categorie de subtipuri de tulburare similară sau asociată. Unele dintre categoriile de diagnostic proeminente includ tulburări de hrănire și alimentare, tulburări de dispoziție, simptome somatice și tulburări asociate, tulburări de somn-trezire, tulburări de anxietate și tulburări de personalitate.