Simptome, cauze și tratamente pentru narcolepsie

Narcolepsia este una dintre cele mai puțin înțelese tulburări de somn. Aceasta poate duce la simptome profunde dezactivând, de la atacuri bruște de somnolență la slăbiciune numită cataplexie care duce la colapsul complet.
Deși rar, ce este narcolepsia? Extindeți-vă înțelegerea narcolepsiei explorând simptomele, cauzele, diagnosticul și tratamentele tulburării.

Simptomele și caracteristicile narcolepsiei

Narcolepsia este o afecțiune neurologică care are ca rezultat o somnolență excesivă în timpul zilei și alte simptome datorită nerespectării stadiilor de somn și veghe. Acest eșec are ca rezultat tranziții abrupte de la o stare la alta. Acest lucru poate duce la slăbiciune bruscă în timp ce este treaz (numit cataplexie) sau chiar paralizie completă, așa cum se întâmplă în mod normal pentru a împiedica o persoană să își acționeze visurile. Din păcate, atunci când acest lucru se întâmplă în momente neadecvate, poate provoca răniri.
În plus, persoanele cu narcolepsie pot prezenta halucinații intense în timpul tranziției la somn (numite halucinații hipnagogice) deoarece creierul generează vise în timp ce narcolepticul rămâne treaz.
Deși numai unul din trei persoane cu narcolepsie va avea toate cele patru simptome, aceste patru caracteristici definitorii sunt caracteristice acestei tulburări. Cataplexia nu este cunoscută în orice altă tulburare, așa că prezența sa este foarte utilă în identificarea narcolepsiei ca cauză a celorlalte simptome.

Prevalența narcolepsiei

Narcolepsia a fost descrisă pentru prima dată de către medicul francez Jean Gelineau în 1880. Acum se crede că afectează aproximativ 1 din 2.000 de persoane. Simptomele narcolepsiei încep, de obicei, la adolescenți sau la începutul vârstei de 20 de ani, dar rareori pot apărea mai întâi la copii sau chiar la vârstnici. Aceasta afectează bărbații la fel de frecvent ca și femeile.
S-ar putea să existe variante etnice, întrucât este destul de neobișnuită printre evreii israelieni (cu o prevalență de doar 0,002%) și apare relativ frecvent printre japonezi (cu o prevalență de 0,15%). Un studiu de 18.000 de persoane din cinci țări europene a indicat o prevalență estimată de 0,047 la sută.
Poate exista o componentă genetică a acestei tulburări, deoarece narcolepsia poate fi mai frecvent întâlnită printre rudele persoanelor cu tulburare. Cu toate acestea, mediul pare să aibă un rol important (numai 25% dintre gemenii identici vor avea ambele tulburare).

Cauzele narcolepsiei

Narcolepsia pare să apară din cauza unei pierderi a ipocretinului chimic într-o zonă a creierului numită hipotalamus. Celulele nervoase (sau neuronii) din creier care se bazează pe această substanță chimică reglează somnul și vigilența. Se crede că Hypocretin promovează starea de veghe și menține tonusul muscular normal, deci are sens că pierderea lui ar duce la slăbiciunea bruscă observată în cataplexie.
Se crede că sistemul imunitar al organismului, care de obicei este responsabil pentru combaterea infecțiilor, se poate întoarce împotriva neuronilor care conțin ipocretin. În narcoleptice, studiile au arătat că 85-95% dintre acești neuroni sunt pierduți. Când aceste celule sunt deteriorate, există tranziții frecvente, inadecvate între somn și veghe.
Narcolepsia poate fi, de asemenea, cauzată de leziuni rare în creier care rezultă din cauza tumorilor, accidentelor vasculare cerebrale sau altor insulte.

Diagnosticul și tratamentul narcolepsiei

Dacă credeți că suferiți de narcolepsie, este important să discutați cu medicul dumneavoastră și cu un specialist în somn. După o evaluare și o examinare atentă, este posibil să trebuiască să faceți alte teste pentru a stabili diagnosticul de narcolepsie. În general, aceste teste vor include un studiu de somn peste noapte numit polisomnogramă și un studiu numit în ziua următoare un test de latență la somn multiple (MSLT).
În plus, pot exista teste de laborator (inclusiv un test genetic). Dacă studiile despre somn sunt negative, dar există încă o suspiciune puternică de narcolepsie, poate fi important să vă testați lichidul cefalorahidian pentru substanțele chimice orexină (sau ipocretin).
Nu există nici un remediu pentru narcolepsie, dar tratamentele pot ajuta la ameliorarea unora dintre simptome. Somnolența excesivă în timpul zilei poate fi atenuată cu stimulente precum Ritalin, Provigil și Nuvigil. Un medicament numit Xyrem (oxibat de sodiu) poate trata în mod eficient somnolența și cataplexia.
Dacă aveți narcolepsie, cel mai bine este să revizuiți opțiunile de tratament împreună cu medicul dumneavoastră pentru a vă asigura că medicamentul adecvat este selectat pentru a vă gestiona simptomele particulare.