Cum se utilizează studiile corelaționale în psihologie

O corelație se referă la a relația dintre două variabile. Corelațiile pot fi puternice sau slabe, precum și pozitive sau negative. În alte cazuri, este posibil să nu existe nicio corelare între variabilele de interes.

Ilustrație de Brianna Gilmartin, Verywell

Cum funcționează studiile corelaționale

Studiile corelative sunt un tip de cercetare des folosit în psihologie ca o modalitate preliminară de a aduna informații despre un subiect sau în situațiile în care efectuarea unui experiment nu este posibilă. Metoda corelațională implică analizarea relațiilor dintre două sau mai multe variabile. În timp ce cercetătorii pot utiliza corelații pentru a vedea dacă există o relație, variabilele în sine nu sunt sub controlul cercetătorilor.

Un alt punct este că, în timp ce cercetarea corelațională poate dezvălui dacă există o relație între variabile, acest tip de cercetare nu poate dovedi că schimbările unei variabile conduc la schimbări la o altă variabilă. Cu alte cuvinte, studiile corelative nu pot dovedi relații de cauză și efect. Metodele corelaționale au o serie de puncte forte și puncte slabe, deci este important să determinați ce metodă de cercetare este cea mai potrivită pentru o anumită situație.

Scopul cercetării corelaționale

Există trei rezultate posibile ale unui studiu corelativ: o corelație pozitivă, o corelație negativă și nici o corelație.

coeficient de corelație este o măsură a puterii de corelație și poate varia de la -1,00 la +1,00.

Iată definițiile celor trei rezultate:

Corelații pozitive: În acest tip de corelație, ambele variabile cresc sau scad în același timp. Un coeficient de corelare apropiat de +1.00 indică o puternică corelare pozitivă.
Corelații negative: Acest tip de corelație indică faptul că, pe măsură ce crește o variabilă, cealaltă scade (și invers). Un coeficient de corelare apropiat de -1.00 indică o puternică corelare negativă.
Fără corelație: Aceasta nu indică nicio relație între cele două variabile. Un coeficient de corelație de 0 indică nicio corelare.

Limitările studiilor corelaționale

În timp ce cercetarea corelațională poate sugera că există o relație între două variabile, ea nu poate dovedi că o variabilă determină o schimbare în altă variabilă. Cu alte cuvinte, corelația nu este egală cu cauzalitatea.

De exemplu, un studiu corelat ar putea sugera existența unei relații între succesul academic și stima de sine, dar nu poate demonstra dacă succesul academic generează, de fapt, schimbări în stima de sine. Alte variabile ar putea juca un rol, inclusiv relațiile sociale, abilitățile cognitive, personalitatea, statutul socio-economic și nenumărați alți factori.

Tipuri de cercetare corelațională

Există trei tipuri de cercetări corelaționale, printre care:

Observație naturalistă: Această metodă implică observarea și înregistrarea variabilelor de interes în mediul natural fără interferență sau manipulare de către experimentator.
Metoda sondajului: Sondajele și chestionarele sunt printre cele mai comune metode utilizate în cercetarea psihologică. În această metodă, un eșantion aleatoriu de participanți completează un sondaj, un test sau un chestionar care se referă la variabilele de interes. Eșantionarea aleatorie este o parte vitală a asigurării generalizării rezultatelor sondajului.
Cercetarea arhivelor: Acest tip de cercetare se realizează prin analizarea studiilor efectuate de alți cercetători sau prin analizarea înregistrărilor istorice ale pacienților. De exemplu, cercetătorii au analizat dosarele soldaților care au servit în războiul civil pentru a afla mai multe despre tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) într-un experiment cunoscut sub numele de "Inima iritabilă".

Avantajele și dezavantajele observării naturaliste

Avantajele observării naturaliste includ:

Oferă experienței posibilitatea de a vedea variabila de interes într-un cadru natural
Poate oferi idei pentru cercetări ulterioare
Poate fi singura opțiune dacă experimentarea în laborator nu este posibilă

Dezavantajele observării naturaliste includ:

Poate fi consumatoare de timp și costisitoare
Nu permite controlul științific al variabilelor
Experimentatorii nu pot controla variabilele străine
Subiecții pot fi conștienți de observator și pot acționa diferit ca rezultat

Avantaje și dezavantaje ale metodei de sondaj

Avantajele metodei de sondaj includ:

Cercetătorii rapizi, ieftini și ușor de utilizat pot colecta cantități mari de date într-o perioadă relativ scurtă de timp
Mai flexibil decât alte metode

Dezavantajele metodei anchetei includ:

Poate fi afectată de un eșantion nereprezentativ sau de întrebări slabe ale sondajului
Participanții pot afecta rezultatul - unii participanți încearcă să-i mulțumească pe cercetător, să se mintă pentru a se arăta mai bine sau pentru a avea amintiri greșite

Avantajele și dezavantajele cercetării arhivelor

Avantajele cercetării arhiviste includ:

Experimentatorul nu poate introduce schimbări în comportamentul participantului
Cantități enorme de date oferă o imagine mai bună a tendințelor, a relațiilor și a rezultatelor
Adesea mai puțin costisitoare decât alte metode de studiu - cercetătorii pot accesa adesea date prin arhive gratuite sau baze de date de înregistrări

Dezavantajele cercetării arhiviste includ:

Cercetătorii nu au control asupra modului în care au fost colectate datele
Datele importante ar putea să lipsească din înregistrări
Cercetarea anterioară poate fi nesigură