Metoda de cercetare aleatorie de selecție

Când cercetătorii trebuie să selecteze un eșantion reprezentativ dintr-o populație mai mare, aceștia utilizează adesea o metodă cunoscută ca selecție aleatorie. În acest proces de selecție, fiecare membru al unui grup are șanse egale de a fi ales ca participant la studiu.

Alegeri aleatorii vs. experimente de asignare aleatorie

Cum diferă selecția aleatoră de o alocare aleatorie? Alegerea aleatorie se referă la modul în care eșantionul este extras din populație în ansamblu, în timp ce se face referire la întâmplare modul în care participanții sunt apoi alocați la grupurile experimentale sau de control.

Este posibil să aveți atât o selecție aleatorie, cât și o repartizare aleatorie într-un experiment. Imaginați-vă că utilizați selecția aleatorie pentru a atrage 500 de persoane dintr-o populație pentru a participa la studiul dumneavoastră. Apoi, utilizați repartizarea aleatorie pentru a atribui 250 de participanți la un grup de control (grupul care nu primește tratamentul sau variabila independentă) și îi alocați 250 de participanți la grupul experimental (grupul care primește tratamentul sau variabila independentă).

De ce cercetătorii utilizează selecția aleatorie? Scopul este de a spori generalizabilitatea rezultatelor. Prin desenarea unui eșantion aleatoriu dintr-o populație mai mare, obiectivul este acela că eșantionul va fi reprezentativ pentru grupul mai mare și va fi mai puțin susceptibil de a fi supus la prejudecăți.

Factorii implicați în selecția aleatoare

Imaginați-vă că un cercetător selectează oameni pentru a participa la un studiu. Pentru a alege participanții, aceștia ar putea alege oamenii folosind o tehnică echivalentă cu cea statistică a unei aruncări de monede. Ar putea începe prin utilizarea selecției aleatorii pentru a alege regiuni geografice din care să atragă participanții. Aceștia ar putea apoi să utilizeze același proces de selecție pentru a alege orașele, cartierele, gospodăriile, grupele de vârstă și participanții individuali.

Un alt lucru important de reținut este faptul că eșantioanele mai mari tind să fie mai reprezentative, deoarece chiar și selectarea aleatorie poate duce la o probă părtinitoare sau limitată dacă dimensiunea eșantionului este mică. Atunci când dimensiunea eșantionului este mică, un participant neobișnuit poate avea o influență nejustificată asupra eșantionului în ansamblu. Utilizarea unei mărimi mult mai mari a eșantionului are tendința de a dilua efectele participanților neobișnuiți la înlăturarea rezultatelor.