Pagina principala » teorii » Achiziționarea în condiționarea clasică

    Achiziționarea în condiționarea clasică

    Achiziţie se referă la primele etape ale învățării când se stabilește un răspuns. În condiționarea clasică se referă la perioada în care stimulul vine să evocă răspunsul condiționat.

    Luați în considerare experimentul clasic al lui Pavlov cu câini. Asocind prezentarea hranei cu sunetul unui ton, Pavlov a reușit să-i condiționeze pe câini să saliveze sunetul. Faza în care câinii au început să saliveze sunetul este perioada de achiziție.

    Cum functioneaza

    Cum apare achiziția? În condiționarea clasică, împerecherea repetată a stimulului condiționat (CS) și a stimulului necondiționat (UCS) duce în cele din urmă la achiziție. Amintiți-vă, stimulul necondiționat este cel care evocă în mod natural răspunsul necondiționat (UCR). După asocierea CS cu UCS în mod repetat, numai CS va veni să obțină răspunsul, care este acum cunoscut ca răspunsul condiționat (CR).

    În timpul achiziției, stimularea condiționată și stimulul necondiționat sunt asociate în mod repetat pentru a crea o asociere. Sunt necesare mai multe împerecheri, dar numărul de încercări necesare poate varia în funcție de ceea ce se învață. De exemplu, imaginați-vă că învățați un câine să se teamă de sunetul unui clopotelor. Acest tip de învățare va apărea probabil mult mai rapid, deoarece animalul poate fi deja pregătit pentru a forma o astfel de asociere. Ca rezultat, achiziția se va produce mult mai repede decât dacă îi înveți pe câine să se joace mort. Rezistența răspunsului condiționat va continua să crească până la un anumit punct înainte de a începe să se încline.

    Odată ce a fost stabilită asocierea dintre CS și UCS, sa spus că răspunsul a fost obținut. În acest moment, comportamentul este încă adesea întărit pentru a consolida asocierea.

    De exemplu, imaginați-vă că învățați un porumbel să-și croiască o cheie ori de câte ori sunați un clopot. Inițial, puneți o bucată de mâncare pe tastă și sunați un ton chiar înainte ca porumbelul să lovească cheia. După mai multe încercări, porumbelul începe să-și prindă cheia de fiecare dată când aude tonul, ceea ce înseamnă că a dobândit comportamentul. Dacă opriți întărirea comportamentului în acest moment, pasărea s-ar opri rapid de a se angaja în acțiune și ar putea să apară extincția. Dacă veți continua să consolidați asocierea dintre clopot și mâncare, răspunsul va deveni mult mai puternic.

    Factorii care influențează achiziția

    Un număr de factori pot afecta rapiditatea achiziției. În primul rând, importanța stimulului condiționat poate juca un rol important. Dacă CS este prea subtil, elevul poate să nu observe că este suficient pentru ca acesta să devină asociat cu stimulul necondiționat. Stimulele care sunt mai vizibile conduc, de obicei, la o achiziție mai rapidă.

    De exemplu, dacă antrenezi un câine să saliveze un sunet, achiziția va fi mai probabilă dacă sunetul este vizibil și neașteptat. Sunetul unui clopot va produce un rezultat mai bun decât un ton liniștit sau un sunet neutru pe care animalul îl aude în mod regulat.

    În al doilea rând, calendarul joacă un rol critic. Dacă există prea multă întârziere între prezentarea stimulului condiționat și a stimulului necondiționat, elevul ar putea să nu formeze o asociere între cele două. Abordarea cea mai eficientă este prezentarea CS și apoi introducerea rapidă a UCS, astfel încât să existe o suprapunere între cele două. De regulă, cu cât întârzierea dintre UCS și CS este mai mare, va fi nevoie de o achiziție mai lungă.