Cum genele influențează dezvoltarea copilului

Ce determină modul în care se dezvoltă un copil? Deși este imposibil să se țină seama de fiecare influență care contribuie la cine copilul devine în cele din urmă, ceea ce cercetătorii pot face este să se uite la câțiva dintre cei mai apreciați factori. Acestea includ lucruri precum genetica, părinți, experiențe, prieteni, familie, educație și relații. Prin înțelegerea rolului jucat de acești factori, cercetătorii sunt mai în măsură să identifice modul în care aceste influențe contribuie la dezvoltare.

Gândiți-vă la aceste influențe ca blocuri de construcție. În timp ce majoritatea oamenilor tind să aibă aceleași elemente de bază, aceste componente pot fi combinate într-un număr infinit de moduri. Luați în considerare propria personalitate globală. Cât de mulți dintre voi sunteți astăzi a fost influențat de fundalul dvs. genetic și cât de mult este rezultatul vieții voastre de experiențe?

Această întrebare a pus la îndoială pe filosofi, psihologi și educatori de sute de ani și este adesea menționată drept dezbaterea naturii versus hrănirea. Suntem rezultatul naturii (fondul nostru genetic) sau îngrijim (mediul nostru)? Astăzi, majoritatea cercetătorilor sunt de acord că dezvoltarea copilului implică o interacțiune complexă atât a naturii cât și a hrănirii. Deși unele aspecte ale dezvoltării pot fi puternic influențate de biologie, influențele de mediu pot juca un rol. De exemplu, momentul în care are loc apariția pubertății este în mare parte rezultatul eredității, dar factorii de mediu precum nutriția pot avea de asemenea un efect.

Din primele momente ale vieții, interacțiunea eredității și a mediului funcționează pentru a modela care sunt copiii și cine vor deveni. În timp ce instrucțiunile genetice pe care un copil le moștenește de la părinții lor pot stabili o foaie de parcurs pentru dezvoltare, mediul poate avea impact asupra modului în care aceste direcții sunt exprimate, formate sau expuse la tăcere. Interacțiunea complexă a naturii și a hrănirii nu se produce doar la anumite momente sau la anumite perioade de timp; este persistentă și pe tot parcursul vieții.

În acest articol, vom examina mai îndeaproape modul în care influențele biologice contribuie la dezvoltarea copilului. Vom afla mai multe despre modul în care experiențele noastre interacționează cu genetica și de a afla despre unele dintre tulburările genetice care pot avea un impact asupra psihologiei și dezvoltării copilului.

Cea mai veche perioadă de dezvoltare

Încă de la început, dezvoltarea unui copil începe atunci când celula de reproducere masculină sau sperma penetrează membrana exterioară protectoare a celulei reproducătoare feminine sau a ovulului. Sperma și ovulul conțin fiecare cromozomi care acționează ca un plan pentru viața umană. Genele conținute în aceste cromozomi sunt alcătuite dintr-o structură chimică cunoscută sub numele de ADN (acid deoxiribonucleic) care conține codul genetic sau instrucțiunile care alcătuiesc toată viața. Cu excepția spermei și a ovulelor, toate celulele din organism conțin 46 de cromozomi. Așa cum ați putea ghici, sperma și ovulele conțin fiecare conțin doar 23 de cromozomi. Acest lucru asigură că atunci când cele două celule se întâlnesc, organismul rezultat nou are 46 de cromozomi corecte.

Cum influențează mediul expresia genetică

Deci, exact cum instrucțiunile genetice transmise de ambii părinți influențează modul în care se dezvoltă un copil și trăsăturile pe care le vor avea? Pentru a înțelege pe deplin acest lucru, este important să se facă distincția între moștenirea genetică a copilului și exprimarea reală a acestor gene. Un genotip se referă la toate genele pe care o persoană le-a moștenit. Un fenotip este modul în care genele sunt exprimate în realitate. Fenotipul poate include trăsături fizice, cum ar fi înălțimea și culoarea sau ochii, precum și trăsături non-fizice cum ar fi timiditatea și extroversiunea.

În timp ce genotipul dvs. poate reprezenta un plan pentru modul în care copiii cresc, modul în care aceste blocuri de construcție sunt puse împreună stabilește modul în care aceste gene vor fi exprimate. Gândește-te puțin ca și cum ai construi o casă. Același model poate avea ca rezultat o serie de case diferite care arată destul de asemănătoare, dar au diferențe importante pe baza opțiunilor materiale și de culoare utilizate în timpul construcției.

Factorii care influențează modul în care sunt exprimate genele

Indiferent dacă o genă este exprimată sau nu, depinde de două lucruri diferite: interacțiunea genei cu alte gene și interacțiunea continuă între genotip și mediu.

• Interacțiuni genetice: Genele pot conține uneori informații conflictuale și, în cele mai multe cazuri, o genă va câștiga bătălia pentru dominație. Unele gene acționează într-un mod aditiv. De exemplu, dacă un copil are un părinte înalt și un părinte scurt, copilul poate sfârși prin împărțirea diferenței prin faptul că are o înălțime medie. În alte cazuri, unele gene urmează un model dominant-recesiv. Culoarea ochilor este un exemplu de gene dominant-recesive la locul de muncă. Gena pentru ochii căprui este dominantă, iar gena pentru ochii albaștri este recesivă. Dacă un părinte dă jos o gena dominantă a ochiului maro în timp ce celălalt părinte dă jos o genă reticoasă a ochiului albastru, gena dominantă va câștiga și copilul va avea ochi căprui.
• Interacțiuni Gene-Mediu: Mediul în care un copil este expus atat in utero, cât și pe tot parcursul vieții sale poate influența, de asemenea, felul în care sunt exprimate genele. De exemplu, expunerea la medicamente dăunătoare în timpul tratamentului in utero poate avea un impact dramatic asupra dezvoltării ulterioare a copilului. Înălțimea este un bun exemplu de trăsătură genetică care poate fi influențată de factorii de mediu. În timp ce codul genetic al copilului poate furniza instrucțiuni pentru talie, expresia acestei înălțimi poate fi suprimată dacă copilul are o nutriție necorespunzătoare sau o boală cronică.

Anomalii genetice

Instrucțiunile genetice nu sunt infailibile și pot ieși uneori din cale. Uneori, când se formează un spermatozoid sau un ovul, numărul de cromozomi se poate diviza inegal, determinând organismul să aibă mai mult sau mai puțin decât 23 de cromozomi normali. Atunci când una dintre aceste celule anormale se alătură cu o celulă normală, zigotul rezultat va avea un număr inegal de cromozomi. Cercetătorii sugerează că aproximativ jumătate din toți zigoții care formează au mai mult sau mai puțin de 23 de cromozomi, dar majoritatea acestora sunt spontan avortați și nu se dezvoltă niciodată într-un copil pe termen lung.

În unele cazuri, bebelușii se nasc cu un număr anormal de cromozomi. În fiecare caz, rezultatul este un tip de sindrom cu un set de caracteristici distinctive.

Anomalii ale cromozomilor sexuali

Marea majoritate a nou-născuților, atât băieți cât și fete, au cel puțin un cromozom X. În unele cazuri, aproximativ 1 din fiecare 500 de nașteri, copiii se nasc fie cu un cromozom X lipsă, fie cu un cromozom de sex suplimentar. Sindromul Klinefelter, sindromul Fragile X și sindromul Turner sunt toate exemple de anomalii care implică cromozomii sexuali.

Sindromul Kleinfelter este cauzat de un cromozom extra X și se caracterizează printr-o lipsă de dezvoltare a caracteristicilor sexuale secundare și a dizabilităților de învățare.

Sindromul fragil X este cauzat atunci când o parte a cromozomului X este atașată la ceilalți cromozomi printr-un șir atât de subțire de molecule care pare a fi în pericol de rupere. Poate afecta atât bărbații cât și femeile, dar impactul poate varia. Unii cu fragil X prezintă puține semne, în timp ce altele dezvoltă o întârziere mintală severă până la severă.

Sindromul Turner apare atunci când există doar un singur cromozom sexual (cromozomul X). Ea afectează doar femelele și poate avea ca rezultat o statură scurtă, un gât "înțepător" și o lipsă a caracteristicilor sexuale secundare. Deficiențele psihologice asociate cu sindromul Turner includ dizabilități de învățare și dificultăți în recunoașterea emoțiilor transmise prin expresii faciale.

Sindromul Down

Cel mai frecvent tip de tulburare cromozomială este cunoscut sub numele de trisomia 21 sau sindromul Down. În acest caz, copilul are trei cromozomi la locul cromozomilor 21 în loc de cei doi normali. Sindromul Down se caracterizează prin caracteristici faciale, incluzând o față rotundă, ochi înclinate și o grosime de limbă. Persoanele cu sindrom Down se pot confrunta, de asemenea, cu alte probleme fizice, inclusiv defecte cardiace și probleme de auz. Aproape toate persoanele cu sindrom Down suferă un anumit tip de insuficiență intelectuală, dar severitatea exactă poate varia dramatic.

Gândurile finale

În mod evident, genetica are o influență enormă asupra modului în care se dezvoltă un copil. Cu toate acestea, este important să ne amintim că genetica este doar o singură piesă a puzzle-ului complex care alcătuiește viața copilului. Variabilele de mediu, inclusiv educația parentală, cultura, educația și relațiile sociale joacă, de asemenea, un rol vital.