Cocuri monoculare pentru percepția profunzimii

O modalitate prin care percepem adâncimea în lumea din jurul nostru este prin utilizarea a ceea ce suntem numiți indicii monoculare. Acestea sunt indicii care pot fi folosite pentru percepția adâncimii care implică utilizarea unui singur ochi. Dacă încercați să închideți un ochi, este posibil să fie mai dificil să evaluați adâncimea, dar puteți totuși să detectați cât de aproape sau de departe sunt obiectele legate de poziția dvs..

Adâncimea percepției ne permite să percepem lumea din jurul nostru în trei dimensiuni și să măsuram distanța obiectelor de la noi și de la alte obiecte. Puteți să vă contrastați indicii monoculare cu indicii binoculare, care, după cum vă puteți aștepta, sunt cele care necesită utilizarea ambelor ochi.

Acestea sunt câteva dintre indicii monoculare comune pe care le folosim pentru a ajuta la perceperea profunzimii.

Mărime relativă

Dimensiunea relativă a unui obiect servește ca un indiciu monocular important pentru percepția adâncimii. Funcționează astfel: Dacă două obiecte au aproximativ aceeași dimensiune, obiectul care arată cel mai mare va fi considerat cel mai apropiat de observator. Acest lucru se aplică atât scenelor tridimensionale, cât și imaginilor bidimensionale. Două obiecte de pe o bucată de hârtie sunt la aceeași distanță, dar diferența de dimensiuni poate face obiectul mai mare să apară mai aproape și obiectul mai mic să apară mai departe.

Dimensiune absolută și dimensiune familiară

Dimensiunea absolută sau dimensiunea reală a unui obiect contribuie, de asemenea, la perceperea profunzimii. Elementele mai mici, chiar dacă nu știm exact cât de mari sunt, vor arăta mai departe decât un obiect mare plasat în același loc.

Percepțiile noastre de dimensiune pot fi, de asemenea, influențate de familiaritatea noastră cu aceste obiecte. În timp ce conduceți, familiaritatea dvs. cu dimensiunea tipică a unei mașini vă ajută să stabiliți cât de aproape sau de departe sunt alte vehicule de pe șosea din locația dvs..

elevație

O poziție a obiectului în raport cu orizontul poate servi de asemenea ca un tip de tacocă monoculară. Obiectele situate mai aproape de orizont tind să fie percepute mai departe, în timp ce cele care se află mai departe de orizont sunt de obicei văzute ca fiind mai aproape.

Textură Gradient

Un tactic monocular esențial este utilizarea texturii pentru a măsura adâncimea și distanța. Când vă uitați la un obiect care se extinde în distanță, cum ar fi un câmp ierbos, textura devine din ce în ce mai puțin aparentă cu cât mai departe se duce în depărtare. Pe măsură ce privești o scenă, obiectele din prim-plan au o textura mult mai evidentă. Asfaltul străzii pare aspru și accidentat. Vegetația din câmp pare distinctă și puteți distinge cu ușurință o plantă de alta.

Pe măsură ce scena se îndepărtează în depărtare, aceste semne de textura devin din ce în ce mai puțin vizibile. Nu puteți detecta fiecare copac de pe munte în depărtare. În schimb, vegetația care acoperă munții pur și simplu arată ca un patch indistinct de culoare verde. Aceste diferențe de textura servesc ca indici monoculari importanți pentru măsurarea adâncimii obiectelor care sunt atât apropiate cât și îndepărtate.

Motion Parallax

Percepția obiectelor în mișcare poate servi, de asemenea, ca un indiciu monocular pentru adâncime. Pe măsură ce vă mișcați, obiectele care sunt mai aproape par să se apropie mai repede decât obiectele din depărtare. Când vă plimbați într-o mașină, de exemplu, stâlpii de telefon din apropiere se grăbesc cu mult mai repede decât copacii din depărtare. Acest indiciu vizual vă permite să percepeți obiectele în mișcare rapidă în prim-plan cât mai aproape de obiectele în mișcare mai lente din depărtare.

Perspectiva aeriene

Obiectele care sunt mai departe par a fi încețoșate sau ușor tulburi din cauza atmosferei. Pe măsură ce priviți spre orizont, obiectele mai strânse par mai distincte, în timp ce cele din depărtare ar putea fi ascunse de praf, ceață sau vapori de apă. Deoarece obiectele aflate în depărtare tind să pară mai greu, acest indiciu ne spune că obiectele neclare au tendința de a fi mai departe.

Perspectiva liniară

Liniile paralele par să se întâlnească în timp ce călătoresc în depărtare. De exemplu, marginile exterioare ale unui drum par să se apropie și mai aproape până se pare că se întâlnesc. Cu cât sunt mai apropiate cele două linii, cu atât distanța va fi mai mare.

Suprapunere (sau Interpunere)

Când un obiect se suprapune cu altul, obiectul parțial acoperit este perceput ca fiind mai departe. De exemplu, dacă vedeți două figuri stând în depărtare și o figură se suprapune și o ocluiește pe cealaltă, veți percepe cifra ocluzată ca fiind în spatele celei neocolate. Acest lucru vă permite să judecați modul în care obiectele sunt plasate în raport unul cu celălalt și contribuie la experiența dvs. de profunzime în lumea din jurul vostru.

Umbrire și iluminare

Modul în care lumina cade pe obiecte și cantitatea de umbrire prezentă poate fi, de asemenea, un indiciu monocular important. Obiectele care sunt întunecate și întunecate pot apărea mai departe la distanță decât cele care sunt puternic luminate.

Cazare

Pentru a vă concentra pe obiecte apropiate, anumiți mușchi din contul dvs. de ochi, modificând forma lentilei. Când privim obiectele care sunt departe, acești muschi se relaxează. Această locuință poate servi drept tacut monocular, chiar dacă de multe ori nu suntem conștienți de aceasta.

Cum se folosesc cocurile monoculare

Când percepem lumea din jurul nostru, multe dintre aceste indicii monoculare lucrează împreună pentru a contribui la experiența noastră de profunzime. Colțul unei clădiri arată mai mare și mai texturat, făcându-l să pară mai aproape. Obiectele de mai jos pe stradă apar mai mici, deci le considerăm mai departe. Liniile paralele ale autostrăzii apar progresiv mai aproape în timp ce dispar în depărtare, iar munții în depărtare par fuzzy și indistinct.

Toate aceste indicii monoculare contribuie la experiența noastră totală asupra scenei, la percepția noastră de profunzime și la distanță și la interpretarea noastră a poziției noastre în raport cu alte obiecte din scenă.

Un cuvânt de la Verywell

Indicațiile monoculare pot juca un rol important în detectarea profunzimii în lumea din jurul nostru. Spre deosebire de indicațiile binoculare, care implică folosirea ambilor ochi, indicațiile monoculare necesită doar un singur ochi și pot fi prezentate în două dimensiuni. Din acest motiv, multe dintre aceste indicii sunt folosite în artă pentru a crea iluzia profunzimii într-un spațiu bidimensional.