Metode de cercetare psihologică socială
Metodele de cercetare psihologică socială permit psihologilor să se uite mai bine la ceea ce determină oamenii să se angajeze în anumite comportamente în situații sociale. Pentru a studia empiric comportamentul social, psihologii se bazează pe o serie de metode științifice diferite pentru a efectua cercetări pe teme de psihologie socială. Aceste metode permit cercetătorilor să testeze ipoteze și teorii și să caute relații între diferite variabile.
De ce oamenii fac lucrurile pe care le fac? Și de ce uneori se comportă diferit în grupuri? Aceste întrebări sunt de interes nu numai pentru psihologii sociali, ci pentru profesori, factorii de decizie publică, administratorii de asistență medicală sau oricine care a vizionat vreodată o știre despre un eveniment mondial și se întreba: "De ce oamenii acționează în acest fel?"
Ce tip de cercetare este cel mai bun? Acest lucru depinde în mare măsură de subiectul explorat de cercetător, de resursele disponibile și de teoria sau ipoteza investigată.
De ce psihologii studiază comportamentul social?
De ce studiați comportamentul social? Deoarece există atât de multe explicații de "bun simț" pentru atâtea acțiuni umane, uneori oamenii nu reușesc să vadă valoarea studirii științifice a unor astfel de comportamente. Cu toate acestea, este important să ne amintim că înțelepciunea populară poate fi adesea surprinzător de inexactă și că explicațiile științifice din spatele unui comportament pot fi destul de șocante.
Experimentele de supunere a lui Milgram sunt exemple ale modului în care rezultatele unui experiment pot sfida înțelepciunea convențională. Dacă ați fi întrebat majoritatea oamenilor dacă ar respecta o autoritate, chiar dacă ar însemna să se împotrivească codului lor moral sau să dăuneze unui alt individ, aceștia ar nega probabil că ar face vreodată așa ceva. Cu toate acestea, rezultatele lui Milgram au arătat că 65% dintre participanți ar face rău unei alte persoane doar pentru că li sa spus să facă acest lucru de către o autoritate.
Din aceste motive, este important să se utilizeze metoda științifică pentru a studia fenomenele psihologice într-un mod obiectiv, empiric și analitic. Folosind metoda științifică, cercetătorii pot vedea relațiile cauze și efecte și pot generaliza rezultatele experimentelor lor la populații mai mari.
În timp ce bunul simț ar putea să ne spună că opusele atrag, că păsările unui pene se adună împreună sau că absența face inima să crească, psihologii pot pune aceste idei la încercare folosind diferite metode de cercetare pentru a determina dacă există vreun adevăr adevărat pentru acești oameni înţelepciune.
Cercetare descriptiva
Scopul cercetării descriptive este de a descrie ceea ce există deja într-un grup sau într-o populație.
Un exemplu de acest tip de cercetare ar fi un sondaj de opinie pentru a afla care sunt candidații politici care intenționează să voteze într-o viitoare alegeri. Spre deosebire de studiile cauzale și relaționale, studiile descriptive nu pot determina dacă există o relație între două variabile. Ele pot descrie doar ceea ce există într-o anumită populație.
Un exemplu de cercetare descriptivă ar fi efectuarea unui studiu pentru a afla atitudinile oamenilor față de o problemă socială particulară, cum ar fi divorțul, pedeapsa capitală sau legile jocurilor de noroc.
Tipuri comune de cercetare descriptivă
Unele dintre cele mai frecvent utilizate forme de cercetare descriptivă utilizate de psihologii sociali includ:
Sondaje
Sondajele sunt probabil una dintre cele mai frecvent utilizate tipuri de cercetare descriptivă. Astfel de sondaje se bazează, de obicei, pe inventariile de auto-raportare în care oamenii completează chestionare cu privire la propriile lor comportamente sau opinii. Avantajul metodei anchetei este că permite cercetătorilor din domeniul psihologiei sociale să strângă o cantitate mare de date relativ rapid, ușor și ieftin.
Metoda observațională
Aceasta implică urmărirea oamenilor și descrierea comportamentului acestora. Uneori denumită observare pe teren, aceasta poate implica crearea unui scenariu într-un laborator și apoi urmărirea modului în care oamenii răspund sau efectuează observații naturaliste în mediul propriu al subiectului.
Fiecare tip de observare are propriile sale puncte forte și puncte slabe. Cercetătorii ar putea prefera utilizarea metodelor observaționale într-un laborator pentru a obține un control mai mare asupra posibilelor variabile străine, în timp ce ar prefera să folosească observarea naturalistă pentru a obține o valabilitate ecologică mai mare. Cu toate acestea, observațiile de laborator tind să fie mai costisitoare și mai greu de implementat decât observațiile naturaliste.
Studii de caz
Un studiu de caz implică observația aprofundată a unui singur individ sau a unui grup. Studiile de caz pot permite cercetătorilor să obțină o perspectivă asupra lucrurilor care sunt foarte rare sau chiar imposibil de reprodus în setările experimentale. Studiul de caz al lui Genie, o fată tânără abuzată și lipsită de limbaj de învățare în perioada critică, este un exemplu al modului în care un studiu de caz poate permite oamenilor de știință socială să studieze fenomene pe care altfel nu le-ar putea reproduce într-un laborator.
Cercetarea corelațională
Psihologii sociali folosesc cercetarea corelațională pentru a căuta relații între variabile. De exemplu, un psiholog social ar putea efectua un studiu corelativ privind relația dintre violența mediatică și agresiunea. Ar putea colecta date despre câte ore de programe de televiziune agresive sau violente urmăresc copiii în fiecare săptămână și apoi adună date despre modul în care copiii acționează agresiv în situații de laborator sau în seturi naturalistice.
Efectuarea de sondaje, observarea directă a comportamentelor sau compilarea cercetărilor din studiile anterioare reprezintă câteva dintre metodele utilizate pentru colectarea datelor pentru cercetarea corelațională. Deși acest tip de studiu poate ajuta la determinarea dacă două variabile au o relație, nu permite cercetătorilor să determine dacă o variabilă provoacă modificări în altă variabilă.
În timp ce cercetătorul din exemplul anterior privind agresiunea și violența în media poate folosi rezultatele studiului său pentru a determina dacă ar putea exista o relație între cele două variabile, el nu poate spune definitiv că vizionarea violenței în televiziune provoacă un comportament agresiv.
Cercetare experimentală
Cercetarea experimentală este cheia pentru a descoperi relațiile cauzale între variabile. În cercetarea experimentală, experimentatorul atribuie întâmplător participanților la unul din două grupuri:
- Grupul de control. Grupul de control nu primește tratament și servește drept linie de referință.
- Grupul experimental. Cercetătorii manipulează nivelurile unei anumite variabile independente în grupul experimental și apoi măsoară efectele. Deoarece cercetătorii pot controla variabilele independente, cercetarea experimentală poate fi utilizată pentru a găsi relații cauzale între variabile.
Deci, dacă un psiholog a vrut să stabilească o relație de cauzalitate între violența mediatică și comportamentul agresiv, ar dori să elaboreze un experiment pentru a-și testa ipoteza. Dacă ipoteza lui este că jocurile video violente îi determină pe jucători să răspundă mai agresiv în situații sociale, el ar dori să aloce aleatoriu participanților la două grupuri. Grupul de control ar juca un joc video non-violent pentru o perioadă predeterminată de timp, în timp ce grupul experimental va juca un joc violent pentru aceeași perioadă de timp.
Ulterior, participanții ar fi plasați într-o situație în care ar juca un meci împotriva unui alt adversar. În acest joc, ei ar putea răspunde fie agresiv, fie neagresiv. Cercetatorii vor colecta apoi date despre cat de des oamenii au folosit raspunsuri agresive in aceasta situatie si apoi sa compare aceste informatii cu daca aceste persoane au fost in grupul de control sau experimentale.
Prin utilizarea metodei științifice, proiectarea unui experiment, colectarea datelor și analizarea rezultatelor, cercetătorul poate determina apoi dacă există o relație cauzală între violența mediatică și comportamentul violent.
De ce metodele de cercetare socială sunt atât de importante
Studiul comportamentului uman este la fel de complex ca comportamentele în sine, motiv pentru care este atât de important pentru oamenii de știință socială să folosească metode empirice de selectare a participanților, de colectare a datelor, de analiză a constatărilor lor și de raportare a rezultatelor.
