3 Condiții ortopedice la nou-născuți

Deși problemele ortopedice la nou-născuți pot fi tulburatoare pentru părinți, majoritatea pot fi tratați fără intervenție chirurgicală dacă sunt identificați devreme. Unele apar în timpul dezvoltării fetale, în timp ce altele se întâmplă în timpul livrării în sine.
Conform cercetărilor, aproximativ un procent din copiii născuți în S.U.A. vor avea un defect ortopedic la naștere. Leziunile la naștere sunt și mai rare, cu trei sferturi apărute în timpul unei livrări vaginale (unde capul copilului este îndepărtat de la deschiderea uterului). Ca și în cazul defectelor ortopedice, cele mai multe leziuni la naștere pot fi tratate fără intervenție chirurgicală, datorită maleabilității oaselor încă în curs de dezvoltare ale bebelușului.

Displazie de șold

Displazia soldului este termenul medical pentru o priză de șold care nu acoperă complet porțiunea cu bile a osului coapsei superioare (femur). Atunci când bila și ștuțul articulației șoldului nu este în alinierea corectă, îmbinarea nu se va dezvolta în mod normal.
Dacă nu este tratată în timp util, displazia șoldului poate afecta grav mobilitatea copilului în ultimii ani și poate conduce la dezvoltarea prematură a osteoartritei soldului.
Din fericire, deoarece oasele copilului se dezvoltă încă în momentul nașterii, diagnosticul precoce permite tratamentul mai eficient. Diagnosticul se face, de obicei, prin efectuarea unui test simplu de clic pe șold, care implică mișcarea și rotirea piciorului copilului.
Displazia la nivelul șoldului la nou-născuți se tratează, de obicei, prin asigurarea șoldului în poziția corectă, cu o bretele numită hamburgier Pavlik.
Dacă displazia de șold este identificată în dezvoltarea ulterioară, pot fi necesare mai multe tratamente invazive. Chirurgia este indicată, de obicei, la copii de peste vârsta de un an.

Picior strâmb

Clubfoot este un defect de naștere care determină picioarele să fie orientate în jos și spre interior. Când un copil se naște cu această afecțiune, tendoanele din interior și din spate ale picioarelor sunt prea scurte și, în esență, înșurubă picioarele într-o poziție nefiresc.
Pentru ca bebelusii au o mai mare flexibilitate a oaselor si articulatiilor, medicii pot trata de obicei afectiunea fara interventii chirurgicale folosind o tehnica de manipulare numita metoda Ponseti.
Introdus în anii 1990, metoda Ponseti implică înmuierea graduală a ligamentelor, tendoanelor și capsulelor articulare. După fiecare tratament, picioarele sunt ținute în loc cu o tencuială, până când oasele și articulațiile sunt în cele din urmă aliniate corespunzător (de obicei în decurs de două luni). Ca și în cazul displaziei de șold, tratamentul precoce este asociat cu rezultate mai bune.

Metatarsus Adductus

Metatarsus adductus este o deformare comună a piciorului care determină jumătatea din față a piciorului (piciorul din față) să se transforme spre interior. La nou-născuți, condiția este caracterizată de aspectul în formă de fasole a piciorului.
Din fericire, majoritatea copiilor născuți cu metatarsus adductus au nevoie rar de tratament cu peste 90% rezolvând singuri.
Unii copii, cu toate acestea, pot prezenta un risc crescut de displazie de dezvoltare a șoldului dacă afecțiunea nu se corectează pe deplin. În astfel de cazuri, poziția anormală a piciorului pune stresul cronic asupra articulației șoldului. Acest lucru poate determina ca partea superioară a coapsei să alunece și să iasă din soclul șoldului, ceea ce duce la probleme de mobilitate și la artrită prematură.
Dacă este diagnosticată mai devreme, medicul vă va arăta cum să efectuați exerciții de manipulare pasivă pentru a corecta nealinierea. În cazurile severe, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a elibera articulațiile din partea din față, urmată de turnare pentru a menține piciorul în poziția corectă.