Simptomele, impactul și tratamentul tulburării de panică
Frica și anxietatea pot fi reacții normale la situații specifice și la evenimente stresante. Tulburarea de panică diferă de această frică normală și de anxietate, deoarece este adesea extremă și poate părea să lovească din albastru.
Ce anume este tulburarea de panică? Conform DSM-5, tulburarea de panică este un tip de tulburare de anxietate care se caracterizează prin atacuri de panică extreme și frecvente. O persoană cu tulburare de panică poate prezenta simptome cum ar fi sentimente severe de teroare, respirație rapidă și ritm cardiac rapid. Persoanele cu tulburare de panică pot prezenta aceste atacuri în mod neașteptat și fără niciun motiv aparent, dar ele pot fi, de asemenea, precedate de un eveniment sau situație de declanșare.
Simptome ale tulburării de panică
- Sentimente de teroare extremă care apar brusc fără avertisment.
- Simptomele de atac de panică, inclusiv o inimă lovită, transpirații, tremurături, amorțeală la nivelul mâinilor și picioarelor, amețeli, slăbiciune, dureri în piept și respirație rapidă.
- În timpul unui atac, mulți oameni care suferă de tulburare de panică descriu senzația de a avea un atac de cord sau pe punctul de a muri.
- Frica constantă că un alt atac ar putea avea loc în orice moment.
- Modificările de comportament ca urmare a atacurilor de panică, cum ar fi evitarea anumitor situații, zone sau obiecte din teama că vor declanșa un alt atac.
Impactul tulburării de panică
Institutul National de Sanatate Mintala (NIMH) raporteaza ca aproximativ 2,7% din populatia adulta din SUA experimenteaza tulburare de panica in fiecare an. Aproximativ 44,8% dintre acești indivizi experimentează cazuri de tulburare de panică care sunt clasificate drept "severe".
Potrivit Asociatiei Anxietatii si Depresiei din America, aproape sase milioane de adulti americani experimenteaza simptomele de tulburare de panica in timpul unui anumit an. În timp ce tulburarea de panică poate să lovească în orice moment al vieții, cel mai adesea începe în timpul adolescenței târzii sau la vârsta adultă și afectează de două ori și multe femei, așa cum o fac bărbații.
Tulburarea de panică poate duce la perturbări grave în funcționarea zilnică și face dificilă rezolvarea situațiilor normale, de zi cu zi, care pot declanșa sentimente de panică și anxietate intensă. În unele cazuri, persoanele cu tulburări de panică pot chiar să evite anumite situații, locuri sau persoane pentru a reduce la minimum șansele de a suferi atacuri de panică. De exemplu, o persoană care a experimentat un episod de panică într-un centru comercial aglomerat poate începe să evite situații similare pentru a preveni apariția simptomelor de panică.
Deoarece tulburarea de panică duce deseori la persoanele care evită anumite situații sau obiecte, poate duce și la fobii. De exemplu, o persoană care suferă de tulburare de panică s-ar putea să nu mai părăsească casa pentru a preveni atacul sau pierderea controlului în public. În timp, această persoană ar putea dezvolta agorafobia, o frică marcată de a se afla într-o varietate de situații în afara casei, în care evadarea ar putea fi dificilă sau ar putea să nu fie disponibilă dacă simptomele debilitante se dezvoltă.
In timp ce versiunile anterioare ale DSM a clasificat tulburarea de panica si apar cu sau fara agorafobie, cea mai noua editie a manualului de diagnosticare enumera cele doua tulburari distincte si separate.
Tratamentul tulburării de panică
Tulburarea de panică, ca și alte tulburări de anxietate, este adesea tratată cu psihoterapie, medicamente sau o combinație a celor două. Terapia cognitiv-comportamentală este o abordare de tratament care poate ajuta persoanele cu tulburare de panică să învețe noi moduri de a gândi și de a reacționa la situații provocatoare de anxietate. Ca parte a procesului CBT, terapeuții ajută clienții să identifice și să provoace modele negative sau nefolositoare de gândire și să înlocuiască aceste gânduri cu moduri mai realiste și mai utile de gândire.
Terapia cu expunere este o altă abordare care este adesea utilizată în tratamentul tulburărilor de anxietate incluzând tulburarea de panică. Această tehnică implică expunerea progresivă la obiectele și situațiile care declanșează un răspuns de frică. Persoanele care suferă de simptome de tulburare de panică sunt expuse situațiilor care declanșează frică, în legătură cu învățarea și practicarea noilor strategii de relaxare.
