Ce este testul aperceptiv tematic (TAT)?

Testul de Appercepție Tematică este un tip de test proiectiv care implică descrierea scenelor ambigue. Ea a fost dezvoltată de psihologul Henry A. Murray și artist și de psihanalistul Christina D. Morgan în anii 1930. Testul este unul dintre cele mai utilizate teste psihologice utilizate astăzi.

Cum funcționează testul aperceptiv tematic?

Testul aperceptiv tematic sau TAT, așa cum este adesea menționat, care implică afișarea de respondenți a imaginilor ambigue ale persoanelor și solicitarea lor de a prezenta explicații pentru ceea ce se întâmplă în scenă. Scopul testului este de a afla mai multe despre gândurile, preocupările și motivele respondenților, bazate pe povestirile pe care le creează pentru a explica scenele vagi și adesea provocatoare descrise în imagini.

Subiecții sunt rugați să spună o poveste care explică ce se întâmplă în imagine, inclusiv evenimentele care au condus la scena, ce se întâmplă în scenă, ceea ce fiecare personaj gândește sau simte și ce se întâmplă în continuare.

Versiunea completă a TAT include 32 de cărți ilustrate care prezintă o varietate de scene care descriu personaje care pot include bărbați, femei, copii și nici un subiecți umani în totalitate. Scenele explorează o serie de teme, inclusiv cele legate de sexualitate, agresiune, eșec, succes și relații.

Murray a recomandat inițial utilizarea a aproximativ 20 de cărți și selectarea acelor caractere descrise ca fiind similare cu subiectul. Mulți practicanți folosesc astăzi între 8 și 12 cărți, adesea selectați deoarece examinatorul consideră că scena corespunde nevoilor și situației clientului.

Acest format permite practicianului să își folosească cea mai bună judecată atunci când selectează scene pentru a determina care ar putea fi cel mai probabil să genereze informații utile de la respondent.

Cum se folosește testul aperceptiv tematic?

Testul de Appercepție Tematică poate fi utilizat de terapeuți în mai multe moduri diferite. Printre acestea se numără:

Ajutarea clienților să exprime cum se simt. TAT este adesea folosit ca un instrument terapeutic pentru a permite clienților să-și exprime sentimentele într-un mod ne-direct. Este posibil ca un client să nu poată exprima în mod direct un anumit sentiment, dar ar putea să identifice emoția atunci când este privită dintr-o perspectivă exterioară.
Explorarea temelor și aspectelor legate de viața și experiențele clienților. Clienții care se ocupă de probleme cum ar fi pierderea locului de muncă, divorțul sau problemele de sănătate ar putea interpreta scenele ambigue și legate de circumstanțele lor unice, permițând o explorare mai profundă pe parcursul terapiei.
De asemenea, terapeuții pot folosi testul pentru a afla mai multe despre un client. În acest fel, testul acționează ca un element de spargere a gheții, oferind în același timp informații utile despre potențialele conflicte emoționale pe care le poate avea clientul.
Evaluarea clienților pentru anumite condiții psihologice. Testul este uneori folosit ca un instrument pentru a evalua tulburările de personalitate sau de gândire.
TAT a fost, de asemenea, folosit ca instrument criminalistic. Clinicienii pot administra testul criminali pentru a evalua riscul de recidivă sau pentru a determina dacă o persoană se potrivește cu profilul unui suspect de infracțiune.

De asemenea, testul a fost folosit ca instrument de evaluare a carierei. Acesta este uneori folosit pentru a determina dacă oamenii sunt potriviți pentru anumite roluri, în special pentru poziții care necesită rezolvarea stresului și evaluarea unor situații vagi, cum ar fi pozițiile de lider militar și de aplicare a legii.

Critici ale testului aperceptiv tematic

Testul Appercepției Tematice nu dispune de un sistem de notare standardizat și utilizat pe scară largă, astfel încât este dificil să se obțină estimări de fiabilitate și valabilitate. Examinatorii și clinicienii diferiți variază adesea în ceea ce privește administrarea și procedurile, astfel că este dificil să se compare rezultatele. Puțini practicanți folosesc sistemul complex și dificil de notare al lui Murray și în schimb se bazează pe interpretarea lor subiectivă și pe opinia clinică pentru a ajunge la concluzii despre subiecți.