O prezentare generală a tulburării de stres post-traumatic (PTSD)
Persoanele care au trăit printr-un eveniment traumatic se pot confrunta cu provocări emoționale mult timp după ce evenimentul a avut loc.
Deși este obișnuit ca oamenii să experimenteze provocări emoționale după traumă, simptomele lor pot scădea în intensitate în timp, pe măsură ce continuă să se vindece. Cu toate acestea, persoanele care se luptă cu tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) se confruntă cu simptome care continuă să le provoace primejdie semnificative.
Ilustrația lui Joshua Seong. © Verywell, 2018. Definiție
Actualul Manual de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale, DSM-5, este un manual pe care profesioniștii clinici îl folosesc pentru a diagnostica condițiile de sănătate mintală. În anii precedenți, PTSD a căzut sub categoria condițiilor legate de anxietate. Versiunea actuală a manualului a plasat tulburarea de stres post-traumatic în categoria tulburărilor legate de traume și de stres.
Stresul post-traumatic de stres se poate dezvolta după experiența unui eveniment traumatic, fie un singur eveniment izolat sau mai multe experiențe cronice și recurente traumatice. O varietate de tulburări emoționale și simptome sunt asociate cu PTSD care provoacă primejdie sau afectare clinică semnificativă în interacțiunile sociale ale persoanei, capacitatea lor de a lucra sau alte domenii importante de funcționare.
Cine este afectat
Se estimează că în prezent există în jur de 8 milioane de persoane în Statele Unite care trăiesc cu PTSD. Aceste numere variază în funcție de genul, răspunsul emoțional la traume și alți factori.
În total, se estimează că între 7 și 8 procente dintre persoane vor prezenta PTSD la un moment dat în timpul vieții.
Aproximativ 70% din adulții din SUA au raportat că au avut un eveniment traumatic cel puțin o dată în viața lor. Având în vedere acest lucru, este important să rețineți că majoritatea persoanelor care suferă de un eveniment traumatic nu vor dezvolta PTSD.
Unii factori care pot contribui la probabilitatea dezvoltării PTSD includ:
- Starea de sănătate mintală sau fizică
- Răspuns emoțional în timpul traumei
- Tipul traumei
- Sexul (studiile au arătat că femeile sunt de două ori mai susceptibile de a avea PTSD)
- Vârstă
- Starea civilă
- Sistem de suport emoțional
- Experiența stresorilor suplimentari după traumă
Tipuri de PTSD
În cadrul diagnosticului de PTSD pot exista anumiți identificatori identificați, ceea ce înseamnă că există trăsături distincte prezente care îl diferențiază de diagnosticul mai larg al PTSD. Unii dintre acești specificatori sunt identificați în DSM-5, incluzând:
- disociativa
- Întârziere / expresie întârziată
Preşcolar
Una dintre modificările aduse în cea mai recentă actualizare a manualului de diagnostic pentru medicii de specialitate este includerea simptomelor PTSD specifice copiilor cu vârsta de șase ani sau mai mici. Pe măsură ce copiii mărturisesc și trăiesc prin evenimente traumatizante, ei pot, de asemenea, să simtă simptome afective emoțional după eveniment. La fel ca și adulții (și oricine are vârsta de peste șase ani), există anumite criterii care trebuie îndeplinite pentru ca un copil să fie diagnosticat cu PTSD.
disociativa
Specificatorul disociativ în diagnosticul PTSD se referă la prezența simptomelor persistente sau recurente de depersonalizare sau derealizare. Depersonalizarea înseamnă că cineva se confruntă cu ceva ca și cum ar fi un observator pentru ei înșiși, observând din afara corpului lor. Derealizarea se referă la senzația că lucrurile din jurul vostru nu sunt reale, aproape ca și cum nu sunteți familiarizați și deconectați de lumea din jurul vostru.
Întârziere întârziată
Termenul debut întârziat a fost recent schimbat în expresia întârziată în DSM-5. Deși persoanele cu acest specificator îndeplinesc criteriile necesare pentru PTSD, criteriile nu sunt îndeplinite integral până la cel puțin șase luni după evenimentul traumatic. O persoană ar putea experimenta mai rapid debutul și expresia unora dintre simptome, cu toate acestea, criteriile complete ale simptomelor pentru diagnostic nu ar fi fost îndeplinite decât după această marcă de șase luni.
Complex
Uneori, oamenii pot să experimenteze cazuri izolate, acute, de traumă, cum ar fi un accident de mașină îngrozitor sau de a fi jefuit, de exemplu, la arma. Acestea ar fi considerate acute, deoarece nu sunt susceptibile de a deveni experiențe recurente. Există și alte tipuri de evenimente traumatice care pot fi mai recurente, cum ar fi violența domestică, abuzul sexual sau neglijarea copiilor. Persoana ar experimenta evenimentul din nou și din nou pe parcursul timpului. Atunci când oamenii au experimentat acest tip de traume mai cronice, uneori se numește PTSD complexă.
Simptome
Deși există mulți oameni care vor experimenta un eveniment traumatic în timpul vieții lor, mulți nu vor dezvolta PTSD. Există anumite simptome pe care cineva trebuie să le trăiască, denumite criterii de diagnosticare, pentru a fi diagnosticate cu precizie cu tulburări de stres post-traumatic. Simptomele PTSD sunt împărțite în patru grupuri separate, incluzând:
1) Re-experiență:
- Gânduri sau amintiri frecvente în legătură cu un eveniment traumatic.
- Având coșmaruri recurente
- Se simte ca și cum evenimentul se va întâmpla din nou, uneori numit un flashback
- Sentimente puternice de primejdie când aminteam de eveniment
- Fiind receptiv fizic, cum ar fi creșterea ritmului cardiac sau transpirație, când am amintit de eveniment.
2) Evitarea:
- Efectuând un efort pentru a evita gândurile, sentimentele sau conversațiile despre evenimentul traumatic
- Încercați în mod activ să evitați locurile sau persoanele care vă amintesc de evenimentul traumatic
- Păstrați-vă prea ocupat pentru a avea timp să vă gândiți la evenimentul traumatic
3) Hyperarousal:
- Având un timp dificil de cădere sau de a rămâne adormit
- Simt mai iritabil sau are izbucniri de furie
- Având dificultăți de concentrare
- Senzația constantă de gardă sau ca un pericol se ascunde în jurul fiecărui colț
- Fiind zdrobit sau ușor de surprins
4) Gânduri și credințe negative
- Având o perioadă dificilă de reamintire a unor părți importante ale evenimentului traumatic
- O pierdere a interesului pentru activități importante, odată pozitive
- Se simte îndepărtat de ceilalți
- Experiența dificultăților cu sentimente pozitive, cum ar fi fericirea sau dragostea
- Te simți ca și cum viața ta poate fi tăiată
Multe dintre aceste simptome sunt o versiune extremă a răspunsului natural al organismului nostru la stres. Înțelegerea răspunsului natural al organismului nostru la amenințare și la pericol, cunoscut sub numele de luptă sau răspuns la zbor, ne poate ajuta să înțelegem mai bine simptomele PTSD.
Diagnostic
Pentru a fi diagnosticat cu PTSD, nu trebuie să aveți toate aceste simptome. De fapt, rareori o persoana cu PTSD prezinta toate simptomele enumerate mai sus. Pentru a primi un diagnostic de PTSD, ai nevoie doar de un anumit număr de simptome din fiecare grup.
Cerințele suplimentare privind diagnosticul trebuie, de asemenea, evaluate, cum ar fi modul în care ați răspuns inițial la evenimentul traumatic, cât timp ați experimentat simptomele și măsura în care aceste simptome interferează cu viața dumneavoastră. Pentru o diagnosticare precisă a PTSD, va trebui să revizuiți aceste lucruri cu un specialist calificat în domeniul sănătății mintale.
PTSD Ghid de discuții
Obțineți ghidul nostru tipărit pentru a vă ajuta să adresați întrebările corecte la numirea următoarelor medicuri.
Descărcați PDF Copiind
Simptomele PTSD pot fi dificil de rezolvat și, ca rezultat, mulți oameni cu PTSD pot fi susceptibili de a dezvolta strategii de coping nesănătoase, cum ar fi abuzul de alcool sau de droguri sau auto-vătămarea deliberată. Din cauza acestor riscuri, este important să dezvoltați o serie de abilități de coping sănătoase pentru a vă gestiona simptomele PTSD. Strategiile de copiere pe care le puteți angaja în încorporarea în viața dvs. includ:
- Învățați cum să faceți față anxietății
- Găsiți modalități sănătoase de a vă gestiona emoțiile
- Învățați cum să faceți față gândurilor și amintirilor neplăcute
- Gestionarea problemelor de somn
- Capacitatea de a identifica și de a face față declanșatorilor PTSD
- Gestionarea flashback-urilor și disocierea
Opțiunile de tratament
Sa constatat că un număr de tratamente psihologice sunt eficiente pentru a ajuta oamenii să facă față simptomelor PTSD. Printre acestea se numără:
- Terapie cognitiv comportamentală (CBT) pentru PTSD se concentrează pe schimbarea modului în care evaluați și răspundeți la situații, gânduri și sentimente, precum și comportamente nesănătoase care rezultă din gândurile și sentimentele dvs..
- Terapia de expunere este un tratament comportamental pentru PTSD care are ca scop reducerea fricii, anxietății și comportamentului de evitare prin faptul că vă confruntați pe deplin sau expuneți la gânduri, sentimente sau situații de care vă temeți.
- Acceptarea și terapia de angajament este un tratament comportamental care se bazează pe ideea că suferința noastră nu vine din experiența durerii emoționale, ci din încercarea noastră de a evita această durere. Scopul său principal este să vă ajute să fiți deschisi și să doriți să aveți experiențele voastre interioare, concentrându-vă atenția nu pe încercarea de a scăpa sau de a evita durerea, deoarece acest lucru este imposibil de făcut, ci mai degrabă de a trăi o viață semnificativă.
- Desensibilizarea și reprocesarea mișcării ochilor (EMDR) este o altă terapie extrem de eficientă pentru tratarea PTSD care implică gândirea despre traumatismul dvs., acordând atenție unui stimul extern, cum ar fi o lumină sau un deget care se deplasează înainte și înapoi. Vă ajută să creați noi conexiuni între traume și gândire mai pozitivă.
La copii
Copiii nu sunt imuni la provocările stresului post-traumatic. Institutul Național de Stress Traumatic pentru Copii (NCTSI) afirmă că mai mult de două treimi dintre copii au raportat cel puțin o experiență traumatizantă până la vârsta de 16 ani. În plus, se estimează că 19% din cei răniți și 12% din tinerii cu boli fizice au PTSD.
Potențiale experiențe traumatice în copilărie
- Abuzul psihologic, fizic sau sexual
- Violența comunitară sau școlară
- Martorarea sau experiența violenței domestice
- Dezastre naturale
- Terorism
- Exploatarea sexuală comercială
- Pierderea bruscă sau violentă a unui iubit
- Viata care ameninta viata sau accident
Deoarece copiii pot avea un moment mai dificil de a-și procesa experiențele și de a face față impactului emoțional durabil al traumei, este important ca oamenii de sprijin (îngrijitori, rude etc.) să le ofere copiilor ocazia de a vorbi despre experiența lor. O parte critică a recuperării și vindecării unui copil este sistemul lor de sprijin. Având un sistem puternic de sprijin și acces la îngrijire informată cu privire la traume este esențială pentru a face față copiilor sănătoși și a vindecării globale.
Pentru cei dragi
Găsirea modalităților de a susține un iubit cu PTSD poate fi o luptă. Unul dintre cele mai utile lucruri pe care le puteți face este să învățați despre simptomele și provocările de a trăi cu tulburare de stres post-traumatic. Familiarizarea cu ceea ce vă poate întâmpina persoana iubită poate ajuta la creșterea compasiunii și înțelegerii, facilitând conversațiile despre provocările lor.
Invitația și încurajarea persoanei dragi de a căuta ajutor de la un profesionist instruit este de o importanță capitală. Deoarece simptomele neadaptate ale PTSD pot deveni mai severe în timp, este important să încercați să ajutați persoana iubită să găsească resurse utile pentru a începe procesul de vindecare.
Nu vă fie frică să întrebați pe cei dragi despre experiențele lor și să fiți deschisi să ascultați în mod activ. Nu vă așteptați să "reparați" nimic, ci doar să vă permiteți un spațiu iubit să vorbească în mod deschis, fără teamă de judecată sau critică.
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau profesioniștilor din domeniul sănătății mintale pentru o recomandare sau trimitere la o persoană care se specializează în tratarea PTSD.
Cum este diagnosticat PTSD?
