Pagina principala » Sănătate Publică » Finanțarea pentru studii pilot

    Finanțarea pentru studii pilot

    Un studiu pilot este echivalentul științific al scufundării degetelor în apă. Un studiu pilot poate implica o pretestare a unei ipoteze pentru a vedea dacă ideea este fezabilă. Acesta poate fi utilizat pentru a obține un sentiment mai clar privind costul, timpul și impactul potențial al cercetării înainte de a se angaja într-un studiu mai scump, la scară largă.
    Studiile pilot sunt, în esență, versiunea mai mică a unui studiu mai amplu propus, desfășurat pe perioade mai scurte de timp, cu un număr mai mic de participanți. Acestea permit cercetătorilor să identifice eventualele deficiențe în proiectarea studiului și să elaboreze situațiile care ar putea exista în protocolul de studiu.
    Studiile pilot pot fi, de asemenea, utilizate în studiile clinice pentru a testa diferite doze de medicament, căi de administrare (pilule, injecție), siguranța medicamentelor și orice bariere care pot submina aderența la tratament.

    Finanțarea studiilor pilot

    Studiile pilot sunt de obicei plătite dintr-o varietate de surse. Subvențiile acordate de agențiile guvernamentale, non-guvernamentale și non-profit sunt de cele mai multe ori primele surse de finanțare. În funcție de domeniul cercetării, finanțarea poate proveni de la producătorii farmaceutici sau de la alte industrii aliate.
    În general, organizațiile din sectorul privat sunt surse mai puțin obișnuite de finanțare a semințelor și tind să intervină când un medicament are un potențial de piață mai mare (cum ar fi un nou tip de vaccin sau de droguri) sau este aproape de piață. Medicamentele majore de astăzi au o probabilitate mai mare de a dobândi drepturile lucrative de droguri prin cumpărarea unei companii fără a investi într-o cercetare mai mică, fundamentală, care nu poate merge nicăieri.
    O mare parte din finanțarea actuală pentru cercetarea pilot provine de la agenții guvernamentale, cum ar fi National Institutes of Health (NIH) sau de la organizații non-profit care se axează pe o anumită zonă de cercetare. Printre exemplele binecunoscute se numără Fundația Bill și Melinda Gates (HIV), Fundația Susan G. Komen (cancer mamar) și Fundația Michael J. Fox (boala Parkinson).

    Tendințe noi în finanțarea cercetării

    Obținerea unui grant de NIH poate fi dificilă și consumatoare de timp, atât de mult încât să poată duce cercetătorii principali departe de cercetările pe care speră să le efectueze. Din acest motiv, poate fi dificil pentru echipele mai mici de cercetare să acceseze finanțarea.
    Mulți speranți încearcă să depășească acest lucru prin colaborarea cu instituții, colegii sau spitale de cercetare care dispun de resurse pentru a susține astfel de eforturi. Făcând acest lucru, însă, adesea, o persoană trebuie să renunțe sau să împartă anumite drepturi la cercetare.
    Ca urmare, unii antreprenori au început să îmbrățișeze aglomerările ca o modalitate de a-și promova cercetarea, păstrând în același timp cele mai multe, dacă nu toate, drepturile lor. Există două modele frecvent utilizate pentru acest lucru:
    • Crowdsourcing pentru știință în care internetul este folosit ca mijloc prin care indivizii pot contribui în mod liber la cercetarea activă sau în curs de desfășurare, adesea din motive altruiste.
    • Crowdsourcing pentru fonduri (crowdfunding), prin care cercetatorii fac un apel direct catre public prin intermediul site-urilor crowdfunding precum Kickstarter si TechCrunch. Spre deosebire de modelul tradițional de finanțare care necesită știință bazată pe dovezi pe bază de știri, eforturile de publicitate sunt în mare măsură orientate spre imaginația publicului. Finanțarea publică a acestor proiecte este, de asemenea, în mare parte altruistă.
    Exemple de știință aglomerată implică invitarea membrilor comunității publice sau științifice să efectueze sondaje, să doneze rezultatele testelor genetice sau să ruleze simulări pe calculator pentru a găsi soluții în colaborare.
    Studiul Crowdfunding, dimpotrivă, a devenit sub control pentru că a vizat inima publicului fără a trebui să furnizeze lărgimea dovezilor necesare pentru a susține afirmațiile științifice.
    În 2014, proiectul de imunitate din Oakland, California, a strâns 460.570 de dolari pentru un vaccin sintetic HIV, pe care au promis să-l elibereze publicului dacă acesta funcționează. Deși nu există dovezi care să sugereze că intenția lor este ceva mai puțin sinceră, nu există, de asemenea, nici o dovadă de fezabilitate.