Pagina principala » Resurse pentru studenți » Conflictul în timpul etapelor dezvoltării psihosociale

    Conflictul în timpul etapelor dezvoltării psihosociale

    De-a lungul vieții noastre, trecem cu toții prin anumite etape ale dezvoltării psihosociale care pot contribui sau împiedica fericirea noastră și sănătatea emoțională și psihologică. Așa se întâmplă și cu o teorie formulată de Erik Erikson, psiholog și psihanalist american care sa născut în Germania în 1902. Erikson a murit în 1994, lasând în urmă nu numai teoria dezvoltării psihologice cu opt trepte, ci și termenul "criză de identitate".

    În fiecare etapă a dezvoltării psihosociale, fiecare dintre noi se confruntă cu un conflict specific, a propus Erikson. Iată o scurtă analiză a acestor etape, a conflictului care definește fiecare și a modului în care este posibil să contribuie la formarea sănătății mintale.

    Etapa 1

    Conflict: Încredere față de neîncredere. În primele etape ale copilăriei, ne confruntăm cu întrebarea despre cine în viața noastră ne putem baza pe a ne îngriji și pe cine nu putem. Copiii care învață că pot avea încredere și depind de părinți și de alți îngrijitori apar din prima etapă a dezvoltării psihosociale cu un sentiment de securitate și siguranță. Cei care nu sunt în stare să aibă încredere în îngrijitorii lor pot fi lăsați cu sentimentul că lumea este nesigură.

    Etapa 2

    Conflict: Autonomia față de rușine și îndoială. Având în vedere că copiii devin din ce în ce mai independenți, având posibilitatea de a se baza pe sine - cu alte cuvinte, de a nu fi nevoiți să depindă de ceilalți pentru totul - sunt susceptibili să dezvolte un sentiment puternic de independență și autonomie. Când părinții și îngrijitorii fac totul pentru un copil, ea poate fi lăsată să se simtă rușinată sau îndoielnică de abilitățile ei.

    Etapa 3

    Conflict: inițiativă versus vină. Când copiii au voie să se angajeze în activități auto-direcționate și să se joace, ei învață cum să ia inițiativa pentru propria lor creștere și dezvoltare. Copiii care rezolvă cu succes acest conflict dezvoltă un sentiment de scop, în timp ce cei care nu reușesc bine acest conflict pot rămâne cu sentimente de vinovăție.

    Etapa 4

    Conflictul: Industria față de inferioritate. Școala și colegii joacă un rol major în rezultatul acestui conflict. Copiii care ajung bine împreună cu alți copii de vârsta lor și care se descurcă bine în școală vor ieși din acest stadiu sentiment de competență. Cei care nu reușesc să navigheze cu succes asupra interacțiunilor sociale și provocărilor academice pot să se simtă inferiori și să nu aibă încredere în sine.

    Etapa 5

    Conflict: Confuzia identității și rolului. Această etapă a dezvoltării psihosociale are loc în anii adolescenței, când copiii încep să exploreze noi roluri pe măsură ce se apropie de maturitate. Manipularea acestui conflict conduce la un puternic simț al identității personale. Cei care se luptă în această etapă pot fi lăsați să se simtă confuzi în legătură cu cine sunt și ce doresc să facă cu viața lor.

    Etapa 6

    Conflictul: intimitatea față de izolare. Formarea de legături puternice cu alte persoane, în special atașamentele romantice, joacă un rol vital în rezolvarea acestui conflict de maturitate timpurie. Cei care reușesc sunt capabili să dezvolte relații puternice și durabile, în timp ce cei care nu reușesc să se simtă izolați și singuri.

    Etapa 7

    Conflict: Generativitatea față de stagnare. Oamenii doresc să simtă că au contribuit cu ceva la lume și că navigarea cu succes a acestui conflict implică realizări precum creșterea unei familii, reușirea la locul de muncă și voluntariatul în comunitate. În acest stadiu de vârstă mijlocie, oamenii care nu reușesc să facă acest lucru se simt adesea deconectați de restul lumii.

    Etapa 8

    Conflictul: Integritatea față de disperare. În această ultimă etapă a teoriei lui Erikson privind dezvoltarea psihosocială, oamenii în vârstă care se uită înapoi la viața lor, care se simt mulțumiți de tot ceea ce au experimentat și realizat, vor apărea cu un sentiment de înțelepciune și satisfacție. Cei care au regrete și care nu reușesc să-și recunoască succesele sau să aprecieze bogăția vieților pe care le-au trăit pot să se simtă amară.