Introducere în metodele de cercetare psihologică

Dacă sunteți student de psihologie sau doriți doar să înțelegeți elementele de bază ale experimentelor de psihologie, iată o prezentare generală a metodelor de cercetare, ce înseamnă ei și cum funcționează.

Cele trei tipuri de cercetare psihologică

stevecoleimages / Getty Images

Cercetarea psihologică poate fi, de obicei, clasificată ca fiind una dintre cele trei tipuri majore.

1. Cercetarea cauzală sau experimentală

Atunci când majoritatea oamenilor se gândesc la experimentarea științifică, la cercetarea cauza si efect este adesea adus în minte. Experimentele privind relațiile cauzale investighează efectul uneia sau mai multor variabile asupra uneia sau mai multor variabile de rezultat. Acest tip de cercetare determină, de asemenea, dacă o variabilă determină apariția sau schimbarea unei alte variabile. Un exemplu de acest tip de cercetare ar fi schimbarea cantității unui tratament specific și măsurarea efectului asupra participanților la studiu.

2. Cercetare descriptivă

Cercetare descriptiva încearcă să descrie ceea ce există deja într-un grup sau într-o populație. Un exemplu de acest tip de cercetare ar fi un sondaj de opinie pentru a determina care candidați la funcția de președinte intenționează să voteze în următoarele alegeri. Studiile descriptive nu încearcă să măsoare efectul unei variabile; ei caută doar să o descrie.

3. Cercetare relațională sau corelațională

Se ia în considerare un studiu care investighează legătura dintre două sau mai multe variabile cercetarea relațională. Variabilele care sunt comparate sunt în general deja prezente în grup sau populație. De exemplu, un studiu care analizează proporția bărbaților și a femeilor care ar cumpăra fie un CD clasic, fie un CD de jazz ar studia relația dintre sex și preferința muzicală.

Teoria și ipoteza

Oamenii confundă adesea termenii teorie și ipoteză sau nu sunt destul de siguri de distincțiile dintre cele două concepte. Dacă sunteți student de psihologie, este esențial să înțelegeți ce înseamnă fiecare termen, cum diferă și cum sunt folosite în cercetarea psihologică.

O teorie este un principiu bine stabilit care a fost dezvoltat pentru a explica un aspect al lumii naturale. O teorie apare din observația și testarea repetată și încorporează fapte, legi, predicții și ipoteze testate care sunt acceptate pe scară largă.

O ipoteză este o predicție specifică și testabilă despre ceea ce așteptați să se întâmple în studiul dumneavoastră. De exemplu, un experiment conceput să examineze relația dintre obiceiurile de studiu și anxietatea testului ar putea avea o ipoteză care afirmă: "Noi anticipăm că studenții cu obiceiuri de studiu mai bune vor suferi mai puțină anxietate de testare". Cu excepția cazului în care studiul dvs. este de natură exploratorie, ipoteza dvs. trebuie să explice întotdeauna ceea ce vă așteptați să se întâmple în timpul experimentului sau cercetării.

În timp ce termenii sunt folosiți uneori interschimbabil în utilizarea de zi cu zi, diferența dintre o teorie și o ipoteză este importantă atunci când studiază designul experimental.

Alte distincții importante pe care trebuie să le menționăm sunt:

• O teorie prezice evenimentele în termeni generali, în timp ce o ipoteză face o predicție specifică despre un anumit set de circumstanțe.
• O teorie a fost testată extensiv și este în general acceptată, în timp ce o ipoteză este o presupunere speculativă care nu a fost încă testată.

Efectul timpului în cercetarea psihologică

Există două tipuri de dimensiuni de timp care pot fi utilizate în proiectarea unui studiu de cercetare:

1. Studiu transversal are loc la un moment dat.
   1. Toate testele, măsurile sau variabilele sunt administrate participanților la o singură ocazie.
   2. Acest tip de cercetare încearcă să adune date privind condițiile actuale, în loc să privească efectele unei variabile pe o perioadă de timp.
2. Cercetare longitudinală este un studiu care are loc într-o perioadă de timp.
   1. Datele sunt colectate mai întâi la începutul studiului și pot fi colectate în mod repetat pe tot parcursul studiului.
   2. Unele studii longitudinale pot apărea într-o perioadă scurtă de timp, cum ar fi câteva zile, în timp ce altele pot avea loc pe o perioadă de luni, ani sau chiar decenii.
   3. Efectele îmbătrânirii sunt adesea investigate folosind cercetări longitudinale.

Relații de cauzalitate între variabile

Ce înțelegem atunci când vorbim despre o "relație" între variabile? În cercetarea psihologică, ne referim la o legătură între doi sau mai mulți factori pe care îi putem măsura sau care variază în mod sistematic.

Una dintre cele mai importante deosebiri pe care trebuie să le facem atunci când discutăm despre relația dintre variabile este semnificația cauzalității.

• A relație cauzală este atunci când o variabilă cauze o schimbare în altă variabilă. Aceste tipuri de relații sunt investigate prin cercetare experimentală pentru a determina dacă modificările dintr-o variabilă generează efectiv modificări în altă variabilă.

Relații corelaționale între variabile

O corelație este măsurarea relației dintre două variabile. Aceste variabile apar deja în grup sau în populație și nu sunt controlate de experimentator.

• A corelație pozitivă este o relație directă în care, odată cu creșterea valorii unei variabile, crește și cantitatea unei a doua variabile.
• În a corelație negativă, pe măsură ce valoarea unei variabile crește, nivelurile unei alte variabile scad.
• În ambele tipuri de corelații, nu există dovezi sau dovezi că modificările într-o singură variabilă cauza schimbări în cealaltă variabilă. O corelație indică pur și simplu că există o relație între cele două variabile.

Cel mai important concept pe care trebuie să-l luăm este că corelația nu este egală cu cauzalitatea. Multe surse media populare fac greșeala de a presupune că pur și simplu pentru că două variabile sunt legate, există o relație de cauzalitate.