Cogniția socială în psihologie
Cogniția socială este un sub-subiect al psihologiei sociale care se concentrează asupra modului în care oamenii procesează, stochează și aplică informații despre alte persoane și situații sociale. Se concentrează asupra rolului pe care îl joacă procesele cognitive în interacțiunile noastre sociale. Modul în care ne gândim la alții joacă un rol major în modul în care gândim, simțim și interacționăm cu lumea din jurul nostru.
Definirea cunoașterii sociale
Cum descriu psihologii cogniția socială? Deși nu există o definiție unică, există câțiva factori comuni pe care mulți experți l-au identificat ca fiind importanți.
Cunoașterea socială implică:
- Procesele implicate în perceperea altor oameni și cum ajungem să aflăm despre oamenii din lumea din jurul nostru.
- Aceasta implică studiul acestor procese mentale care implică perceperea, amintirea, gândirea și participarea la ceilalți oameni din lumea noastră socială.
- Psihologii sunt interesați de ce participăm la anumite informații despre lumea socială. modul în care aceste informații sunt stocate în memorie și cum se utilizează atunci pentru a interacționa cu alte persoane.
- Nu este pur și simplu un subiect al psihologiei sociale - este o abordare a studierii oricărui subiect cu psihologie socială. Folosind o perspectivă social-cognitivă, cercetătorii pot studia o gamă largă de subiecte, inclusiv atitudini, percepție de persoană, prejudecăți, stereotipii, conceptul de sine, discriminare, persuasiune, luarea deciziilor și alte domenii.
Rolul cunoașterii sociale
De exemplu, imaginați-vă că vă pregătiți să mergeți la o dată nevăzută. Nu numai că vă faceți griji cu privire la impresia și semnalele pe care le trimiteți celeilalte persoane, sunteți, de asemenea, preocupați de interpretarea semnalelor date de cealaltă persoană. Cum formezi o impresie despre această persoană? Ce semnificație citiți în comportamentul celeilalte persoane?
Acesta este doar un exemplu al modului în care cunoașterea socială influențează o singură interacțiune socială, dar, probabil, vă puteți gândi la mai multe exemple din viața de zi cu zi. Noi petrecem o parte considerabilă din fiecare zi interacționând cu alții, de aceea o întreagă ramură a psihologiei sa format pentru a ajuta la înțelegerea modului în care simțim, gândim și ne comportăm în situații sociale.
Dezvoltarea cunoașterii sociale
Dezvoltarea psihologilor studiază, de asemenea, modul în care se dezvoltă cunoașterea socială pe parcursul copilăriei și adolescenței. Pe măsură ce cresc copiii, ei devin mai conștienți nu numai de sentimentele, gândurile și motivele lor, ci și de emoțiile și stările mentale ale altora. Pe măsură ce această conștientizare crește, copiii devin mai abili în înțelegerea modului în care se simt ceilalți, știind cum să răspundă în situații sociale, angajându-se în comportamente prosocialiste și luând în considerare perspectiva altora.
Deși există multe teorii diferite care privesc modul în care se dezvoltă cunoașterea socială, una dintre cele mai populare se concentrează pe munca psihologului Jean Piaget. Potrivit lui Piaget, dezvoltarea cognitivă a unui copil trece printr-o serie de etape.
- În primele etape ale dezvoltării, copiii sunt foarte egocentrici. Ei văd lumea din propria lor perspectivă și se luptă să se gândească la modul în care alți oameni pot vedea lumea.
- Pe măsură ce copiii îmbătrânesc, copiii devin din ce în ce mai adepți la adoptarea perspectivelor și au o capacitate crescută de a gândi cum și de ce oamenii acționează așa cum fac în situații sociale.
Mai recent, cercetarea a furnizat dovezi că copiii dezvoltă abilitatea de a gândi despre perspectivele altor persoane la o vârstă mai mică decât Piaget credea anterior. Chiar și tinerii prescolari prezintă o anumită abilitate să se gândească la modul în care alte persoane ar putea vedea o situație.
Una dintre cele mai importante evoluții ale apariției timpurii a cunoașterii sociale este creșterea unei teorii a minții. O teorie a minții se referă la capacitatea unei persoane de a înțelege și de a gândi despre stările mentale ale altor persoane. Este apariția unei teorii a minții care este esențială pentru a putea lua în considerare gândurile, motivele, dorințele, nevoile, sentimentele și experiențele pe care le pot avea și alți oameni. Fiind capabil să se gândească la modul în care aceste stări mentale pot influența modul în care oamenii acționează este esențial pentru a forma impresii sociale și pentru a explica cum și de ce oamenii fac lucrurile pe care le fac.
Întrebări despre cunoașterea socială
Deci, care sunt unele dintre întrebările diferite legate de cunoașterea socială că cercetătorii sunt interesați să înțeleagă? Percepțiile noastre asupra celorlalți joacă un rol atât de important în modul în care dezvoltăm relațiile, modul în care interacționăm cu ceilalți, cum tratăm alții și cum ne tratează alții. Unele dintre subiectele pe care psihologii sunt interesate atunci când vine vorba de cunoașterea socială includ:
- Cum interpretăm sentimentele și emoțiile altor persoane? Cum ne dăm seama ce gândesc sau simt? Ce indicii sau indicatori folosim pentru a face aceste ipoteze?
- Ce influență au gândurile noastre asupra sentimentelor noastre?
- Cum dezvoltăm atitudini? Ce rol joacă aceste atitudini în viețile noastre sociale?
- Cum se formează conceptul de sine și cum influențează relațiile noastre cu ceilalți?
- Ce procese mentale influențează percepția persoanei sau cum formează impresiile altor persoane?
Diferente culturale
Psihologii sociali au descoperit, de asemenea, că există adesea diferențe culturale importante în cunoașterea socială. Când privim la o situație socială, oricare doi oameni pot avea interpretări diferite. Fiecare persoană aduce un fundal unic de experiențe, cunoștințe, influențe sociale, sentimente și variații culturale.
Unii cercetători au descoperit că există și influențe culturale colective care pot afecta modul în care oamenii interpretează situațiile sociale. Același comportament social într-un cadru cultural poate avea un înțeles și o interpretare foarte diferită dacă ar avea loc într-o altă cultură. Pe măsură ce oamenii interpretează comportamentul, extrag semnificația interacțiunii și apoi acționează pe baza convingerilor lor despre situație, ei continuă să consolideze și să reproducă normele culturale care influențează cognițiile lor sociale.
Posibile deficiențe
O critică a unor cercetări asupra cunoașterii sociale sugerează că este prea concentrată asupra comportamentului individualist. Deoarece subiectul în sine este atât de social, unii sugerează că multe dintre modelele de procesare a informațiilor utilizate în mod tradițional pentru a înțelege procesele cognitive ce stau la baza cunoașterii sociale sunt prea limitate. Concentrarea mai mult pe aspectele colective și interactive ale gândirii umane poate oferi o mai bună înțelegere a modului în care oamenii gândesc și înțeleg comportamentul social.