20 mecanisme comune de apărare utilizate pentru anxietate

Cu toții avem gânduri, sentimente și amintiri care pot fi dificil de rezolvat. În unele cazuri, oamenii se confruntă cu astfel de sentimente prin utilizarea a ceea ce sunt cunoscute ca mecanisme de apărare. Aceste mecanisme de apărare sunt răspunsuri psihologice inconștiente care protejează oamenii de amenințări și lucruri pe care nu doresc să le gândească sau să le trateze.

Termenul a început în terapia psihanalitică, însă a început să se transforme încet în limbajul limbajului de zi cu zi. Gândiți-vă la ultima dată când ați făcut referire la cineva ca fiind "în negare" sau ați acuzat pe cineva despre "raționalizare". Ambele exemple se referă la un tip de mecanism de apărare.

Ilustrație de JR Bee, Verywell

Deci, ce este exact un mecanism de apărare?

Cel mai notabil utilizată de Sigmund Freud în teoria sa psihanalitică, un mecanism de apărare este o tactică dezvoltată de egoul pentru a proteja împotriva anxietății.

Mecanismele de apărare sunt gândite să protejeze mintea împotriva sentimentelor și a gândurilor care sunt prea dificile pentru mintea conștientă de a face față.

În unele cazuri, se consideră că mecanismele de apărare păstrează gândurile și impulsurile inadecvate sau nedorite de a intra în mintea conștientă.

Cum funcționează mecanismele de apărare?

În modelul de personalitate al lui Sigmund Freud, ego-ul este aspectul personalității care se ocupă de realitate. În timp ce face acest lucru, egoul trebuie, de asemenea, să facă față cerințelor conflictuale ale id-ului și superego-ului. 

• Identitatea este partea personalității care urmărește să îndeplinească toate dorințele, nevoile și impulsurile. Este partea cea mai elementară, primală a personalităților noastre și nu ia în considerare lucruri precum adecvarea socială, moralitatea sau chiar realitatea de a ne îndeplini dorințele și nevoile.
• Superego-ul încearcă să oblige ego-ul să acționeze într-o manieră idealistă și morală. Această parte a personalității este alcătuită din toate moralitățile și valorile internalizate pe care le dobândim de la părinți, alți membri ai familiei, influențe religioase și societate.
• Pentru a face față anxietății, Freud a crezut că mecanismele de apărare au ajutat la protejarea eului de conflictele create de id, superego și realitate.

Deci, ce se întâmplă atunci când ego-ul nu poate face față cerințelor dorințelor noastre, constrângerilor realității și propriilor noastre standarde morale? Potrivit lui Freud, anxietatea este o stare interioară neplăcută pe care oamenii încearcă să o evite. Anxietatea acționează ca un semnal pentru ego ca lucrurile nu merg așa cum ar trebui. Drept urmare, ego-ul folosește un fel de mecanism de apărare pentru a ajuta la reducerea acestor sentimente de anxietate.

Tipuri de anxietate

Nu toate tipurile de anxietate sunt create egale. Nici aceste neliniști nu provin din aceleași surse. Freud a identificat trei tipuri de anxietate:

1. Anxietate neurostice este îngrijorarea inconștientă că vom pierde controlul asupra dorințelor id-ului, ducând la pedepsirea comportamentului inadecvat.
2. Anxietatea reală este teama de evenimentele din lumea reală. Cauza acestei anxietate este, de obicei, ușor de identificat. De exemplu, o persoană ar putea să se teamă să primească o mușcătură de câine atunci când se află lângă un câine amenințător. Cea mai obișnuită metodă de a reduce această anxietate este de a evita obiectul amenințător.
3. Anxietate morală implică o teamă de a încălca propriile noastre principii morale.

Deși am putea folosi aceste mecanisme în cunoștință de cauză, în multe cazuri aceste mijloace de apărare funcționează în mod inconștient, pentru a distorsiona realitatea. De exemplu, dacă vă confruntați cu o sarcină deosebit de neplăcută, mintea dvs. poate alege să vă uitați responsabilitatea pentru a evita sarcina temută. Pe lângă uitarea, alte mecanisme de apărare includ raționalizarea, negarea, represiunea, proiecția, respingerea și formarea reacțiilor.

În timp ce toate mecanismele de apărare pot fi nesănătoase, ele pot fi, de asemenea, adaptive și ne permit să funcționăm în mod normal.

Cele mai mari probleme apar atunci când mecanismele de apărare sunt utilizate prea mult pentru a evita rezolvarea problemelor. În terapia psihanalitică, obiectivul poate fi acela de a ajuta clientul să descopere aceste mecanisme de apărare inconștiente și să găsească modalități mai bune, mai sănătoase de a face față anxietății și primejdiei.

10 mecanisme cheie de apărare

Fiica lui Sigmund Freud, Anna Freud, a descris zece mecanisme de apărare diferite folosite de ego. Alți cercetători au descris, de asemenea, o mare varietate de mecanisme de apărare suplimentare.

1

Deplasare

Ați avut vreodată o zi foarte proastă la lucru și apoi ați plecat acasă și ați scos frustrarea față de familie și prieteni? Apoi ați experimentat mecanismul de apărare a ego-ului de deplasare.

Deplasarea implică scoaterea frustrărilor, sentimentelor și impulsurilor noastre asupra oamenilor sau obiectelor care sunt mai puțin amenințătoare.

Dispariția agresiunii este un exemplu comun al acestui mecanism de apărare. Mai degrabă decât să ne exprimăm furia în moduri care ar putea duce la consecințe negative (cum ar fi argumentul cu șeful nostru), exprimăm în schimb mânia noastră față de o persoană sau un obiect care nu prezintă nici o amenințare (cum ar fi soțul / soția, copiii sau animalele de companie).

2

Negare

Refuzul este, probabil, unul dintre cele mai cunoscute mecanisme de apărare, folosit adesea pentru a descrie situațiile în care oamenii par incapabile să se confrunte cu realitatea sau să admită un adevăr evident (adică "El este în negare"). Negarea este un refuz absolut de a recunoaște sau de a recunoaște că a apărut ceva sau se produce în prezent. Dependenții de droguri sau alcoolicii adesea neagă faptul că au o problemă, în timp ce victimele evenimentelor traumatice pot nega faptul că evenimentul a avut loc vreodată.

Refuzul funcțiilor pentru a proteja eul de lucrurile cu care individul nu poate face față.

În timp ce acest lucru ne poate salva de la anxietate sau durere, negarea necesită, de asemenea, o investiție substanțială de energie. Din acest motiv, alte mijloace de apărare sunt de asemenea folosite pentru a menține aceste sentimente inacceptabile din conștiința conștientă.

În multe cazuri, ar putea exista dovezi copleșitoare că ceva este adevărat, totuși persoana va continua să-și refuze existența sau adevărul pentru că este prea inconfortabil să se confrunte.

Negarea poate implica o respingere totală a existenței unui fapt sau a unei realități. În alte cazuri, s-ar putea presupune recunoașterea faptului că este adevărat, dar minimizarea importanței sale. Uneori oamenii vor accepta realitatea și seriozitatea faptului, dar ei își vor nega propria responsabilitate și în schimb vor învinovăți alte persoane sau alte forțe externe.

Dependența este unul dintre cele mai cunoscute exemple de negare. Persoanele care suferă de o problemă cu abuzul de substanțe vor renunța deseori la faptul că comportamentul lor este problematic. În alte cazuri, aceștia ar putea admite că folosesc droguri sau alcool, dar vor susține că acest abuz de substanțe nu este o problemă.

3

Reprimarea și suprimarea

Reprimarea este un alt mecanism de apărare bine cunoscut. Reprimarea acționează pentru a păstra informațiile din conștiența conștientă. Cu toate acestea, amintirile nu dispar; ele continuă să ne influențeze comportamentul. De exemplu, o persoană care a reprimat amintirile de abuz care au suferit ca un copil poate avea mai târziu dificultăți în formarea de relații.

Uneori facem acest lucru în mod conștient prin forțarea informațiilor nedorite din conștiința noastră, cunoscută sub numele de suprimare. În cele mai multe cazuri, totuși, această eliminare a amintirilor provocatoare de anxietate din conștiința noastră se crede că apare inconștient.

4

sublimare

Sublimarea este un mecanism de apărare care ne permite să facem impulsuri inacceptabile transformând aceste comportamente într-o formă mai acceptabilă. De exemplu, o persoană care se confruntă cu o furie extremă ar putea prelua kick-box-ul ca mijloc de a respinge frustrarea.

Freud credea că sublimarea era un semn de maturitate care permite oamenilor să funcționeze normal în moduri acceptabile din punct de vedere social.

5

proiectare

Proiecția este un mecanism de apărare care presupune luarea propriilor noastre calități sau sentimente inacceptabile și atribuirea lor altor persoane. De exemplu, dacă aveți o disprețuire puternică față de cineva, ați putea crede că el sau ea nu vă place. Proiecția funcționează permițând exprimarea dorinței sau a impulsului, dar într-un mod pe care eu nu îl poate recunoaște, reducând astfel anxietatea.

6

intelectualizare

Intellectualizarea funcționează pentru a reduce anxietatea, gândindu-se la evenimente într-un mod rece și clinic.

Acest mecanism de apărare ne permite să evităm să ne gândim la aspectul stresant, emoțional al situației și, în schimb, să ne concentrăm doar pe componenta intelectuală.

De exemplu, o persoană care tocmai a fost diagnosticată cu o boală terminală s-ar putea concentra pe învățarea totul despre boală pentru a evita stresul și a rămâne departe de realitatea situației.

7

Raționalizarea

Rationalizarea este un mecanism de apărare care implică explicarea unui comportament sau a unui sentiment inacceptabil într-o manieră rațională sau logică, evitând adevăratele motive ale comportamentului. De exemplu, o persoană care este refuzată pentru o dată ar putea raționaliza situația spunând că oricum nu a fost atrasă de cealaltă persoană. Un student ar putea da vina pe un instructor slab, mai degrabă decât pe lipsa de pregătire a acestuia.

Rationalizarea nu numai că împiedică anxietatea, ci și poate proteja stima de sine și conceptul de sine.

Atunci când se confruntă cu succes sau eșec, oamenii tind să atribui realizarea propriilor calități și abilități, în timp ce eșecurile sunt acuzate de alte persoane sau forțe externe.

8

regresiune

Când se confruntă cu evenimente stresante, oamenii abandonează uneori strategiile de coping și se reîntorc la modelele de comportament utilizate mai devreme în dezvoltare. Anna Freud a numit această regresie a mecanismului de apărare, sugerând că oamenii comportă comportamente din stadiul de dezvoltare psiho-sexuală în care sunt fixate. De exemplu, o persoană fixată într-o etapă anterioară de dezvoltare ar putea să plângă sau să se înfurie dacă au auzit știri neplăcute.

Comportamentele asociate cu regresia pot varia foarte mult în funcție de stadiul la care persoana este fixată.

O persoană fixată la etapa orală ar putea începe să mănânce sau să fumeze excesiv sau poate deveni foarte verbal agresivă. O fixare în stadiul anal ar putea avea ca rezultat o stăpânire excesivă sau dezordine.

9

Formarea reacției

Formarea reacției reduce anxietatea prin preluarea simțului opus, a impulsului sau a comportamentului. Un exemplu de formare a reacției ar fi tratarea unei persoane care nu vă place foarte mult într-o manieră excesiv de prietenoasă pentru a vă ascunde sentimentele adevărate. De ce se comportă oamenii în acest fel? Potrivit lui Freud, ei folosesc formarea reacțiilor ca mecanism de apărare pentru a-și ascunde sentimentele adevărate prin comportarea în mod exact opus.

10

Alte mecanisme de apărare

Deoarece Freud a descris inițial mecanismele originale de apărare, alți cercetători au continuat să descrie alte metode de reducere a anxietății. Unele dintre aceste mecanisme de apărare includ:

Hotărând în: În acest tip de apărare, individul se confruntă cu stres prin angajarea în acțiuni mai degrabă decât reflectând asupra sentimentelor interne.

Afiliere: Aceasta implică întoarcerea către alte persoane pentru sprijin.

Inhibarea scopului: În acest tip de apărare, individul acceptă o formă modificată a scopului inițial (adică să devină un antrenor de baschet de liceu și nu un atlet profesionist).

Altruism: Satisfacerea nevoilor interne prin ajutorul altora.

Evitare: Refuzul de a face față sau de a întâlni obiecte sau situații neplăcute.

Compensare: Depășirea într-o zonă pentru a compensa eșecurile în altă zonă.

Umor: Arătând aspectele amuzante sau ironice ale unei situații.

Pasiv-agresiune: Exprimând indirect furia.

Fantezie: Evitarea realității prin retragerea într-un loc sigur în mintea ta.

pierzanie: Aceasta implică încercarea de a compensa ceea ce se simte că sunt gânduri, sentimente sau comportamente inadecvate. Dacă răniți sentimentele cuiva, ați putea să vă oferiți să faceți ceva frumos pentru ei, pentru a vă potoliza anxietatea.

În timp ce mecanismele de apărare sunt deseori considerate a fi reacții negative, toți avem nevoie de ele pentru a ușura temporar stresul și a proteja stima de sine în perioadele critice, permițând SUA să se concentreze asupra a ceea ce este necesar în acest moment. Unele dintre aceste mijloace de apărare pot fi mai utile decât altele. De exemplu, folosirea umorului pentru a depăși o situație stresantă, provocatoare de anxietate poate fi de fapt un mecanism de apărare adaptiv. 

Un cuvânt de la Verywell

Unele dintre cele mai cunoscute mecanisme de apărare au devenit o parte comună a limbajului de zi cu zi. Am putea descrie pe cineva ca fiind "în negare" a unei probleme cu care se confruntă. Când cineva se întoarce în vechile modalități de a face lucrurile, am putea să le numim "regresarea" într-un punct de dezvoltare anterior.

Este important să ne amintim că mecanismele de apărare pot fi bune și rele.

Ele pot servi un rol util protejând ego-ul dumneavoastră de stres și oferind o ieșire sănătoasă. În alte cazuri, aceste mecanisme de apărare vă pot împiedica să vă confruntați cu realitatea și să acționați ca o formă de auto-înșelăciune.

Dacă observați că utilizarea excesivă a anumitor mecanisme de apărare are un impact negativ asupra vieții dvs., luați în considerare consultarea cu un medic, psiholog sau alt profesionist în domeniul sănătății mintale pentru a vă oferi mai multe sfaturi și asistență. Luați în considerare luarea testului mecanismelor de apărare pentru a vedea cât de bine puteți identifica diferite tipuri de apărare în acțiune.