Terapia alternativă de terapie cu fobie

Terapia cu vorbire este una dintre cele mai frecvente opțiuni de tratament pentru fobii, deși specificul va varia în funcție de nevoile clientului și de școala de gândire a terapeutului.

Ce este Terapia cu Talk?

Terapia de vorbire, cunoscută și sub denumirea de psihoterapie, se bazează pe ideea de bază că vorbirea despre lucrurile care vă deranjează vă poate ajuta să le clarificați și să le puneți în perspectivă. Unii terapeuți vorbesc după o anumită școală de gândire, cum ar fi teoria cognitivă sau behaviorismul. Alții folosesc o abordare mai eclectică, tehnici de desenare și principii din mai multe teorii diferite.

Pentru fobii specifice, un profesionist în domeniul sănătății mintale (ca un psiholog sau psihiatru) poate utiliza o combinație de strategii cognitive și comportamentale care include expunerea la obiectul sau situația temutului din planul lor de tratament. 

Terapia cu terapie vs. terapia cu medicamente

Există o dezbatere veche în comunitatea de sănătate mintală cu privire la utilitatea terapiei de vorbire, spre deosebire de terapia cu medicamente. Conform modelului medical, tulburările psihice sunt rezultatul unor cauze fiziologice și trebuie tratate prin medicație, chirurgie sau alte procese medicale.

Sustinatorii terapiei de vorbire cred ca tulburarile psihice se bazeaza in mare masura pe reactii la mediul inconjurator. Prin urmare, ele pot fi tratate prin discuții, rezolvarea conflictelor, schimbări comportamentale și schimbări în gândire.

Astăzi, majoritatea membrilor comunității de sănătate mintală consideră că adevărul se află undeva în mijloc. Unele condiții pot fi cauzate de schimbări fiziologice, în timp ce altele sunt rezultatul unor conflicte și reacții nesănătoase. Cele mai multe probleme se bazează pe o combinație de factori. Prin urmare, mulți terapeuți iau în considerare atât soluțiile medicale, cât și terapia de vorbire, atunci când elaborează un plan de tratament.

Obiectivele terapiei

Scopul final al oricărui tip de terapie este de a ajuta clientul să se ocupe mai mult de o tulburare sau de o situație. Scopurile specifice de tratament depind de clientul individual, de teoriile terapeutului și de situația la îndemână. Scopul poate fi concret, cum ar fi renunțarea la fumat sau mai abstractă, cum ar fi managementul furiei.

Când terapia de vorbire este folosită pentru tratamentul fobiei, există, în general, două obiective. Unul este de a ajuta clientul să depășească frica. Al doilea obiectiv este acela de a ajuta clientul să învețe să gestioneze orice teamă rămasă, astfel încât să poată trăi o viață funcțională.

Unele forme de terapie de vorbire au un al treilea scop. În psihanaliză și în terapiile asociate, scopul este de a descoperi și de a rezolva conflictul de bază care a provocat fobia sau altă tulburare. În terapiile interpersonale, obiectivul este de a rezolva problemele în relațiile interpersonale care au rezultat sau au contribuit la fobia sau alte tulburări.

Progresie

Terapia de vorbire începe cu o întâlnire inițială, adesea menționată ca un interviu de admisie. În timpul acestei numiri, clientul va descrie ce îi aduce la terapie. Aceasta se numește problema prezentării.

Terapistul va pune apoi întrebări pentru a clarifica natura problemei, durata și severitatea ei. El va încerca, de asemenea, să determine obiectivele clientului pentru terapie. Până la sfârșitul primei sesiuni, terapeutul va avea începuturile unui plan de tratament, deși mulți terapeuți vor aștepta până la a doua sesiune pentru a oferi un plan mai formal pentru client. Unii terapeuți aleg să mențină planul de tratament ca document de referință pentru ei înșiși, dar să nu îl prezinte clientului, dacă nu este solicitat.

În ciuda planului de tratament, clientul ar trebui să rămână întotdeauna în controlul progresului terapiei sale. Problema poate necesita mai multe sau mai puține sesiuni decât a fost planificată inițial. Membrii familiei sau prietenii pot fi invitați să se alăture anumitor sesiuni. Pot fi recomandate resurse auxiliare, cum ar fi grupuri de suport.

Terapie cu discuții în grup

Deși terapia de vorbire este cel mai frecvent efectuată una câte una, terapia de grup poate vorbi și ea. În terapia grupului tradițional, existența grupului joacă un rol-cheie. Un mediu terapeutic este un mediu creat în cadrul grupului care oferă structură, suport și un sentiment de siguranță. Într-un mediu sigur și de încredere, membrii grupului pot adesea să-și exprime sentimentele, să-și confrunte propriile trăsături personale negative și să experimenteze schimbări comportamentale.

Desigur, este nevoie de timp și efort pentru a construi un sentiment de comunitate. Popularitatea terapiei scurte a dus la un stil diferit de terapie de grup - seminarul. Timp limitate la o singură seară sau poate un week-end, seminarii ar putea fi văzute ca o terapie individuală în stil de grup. Aceste sesiuni scurte de grup utilizează metode individuale de terapie cognitiv-comportamentală care sunt prezentate mai multor persoane simultan. Setarea grupului este în mare măsură irelevantă, dincolo de încrederea care se poate dezvolta din a vedea că alții se luptă cu succes cu problemele proprii.